Arheologie

Era toamnă printre noi

cu Nietzsche și Led Zeppelin 2,

când ignoram timpul 

pe zidurile din spatele școlii.

Croșetam nepăsători infinit 

într-o cadență de vers alb 

și aruncam la întâmplare 

cu bucăți de piatră filosofală

în bălțile de idei

de-ale căror unde

ne mai împiedicam uneori 

buimăciți puțin de iubire, 

puțin de abis, 

fără să ne dăm seama 

că începuserăm deja

să ne scuturăm

de existența dionisiacă,

urmând să descoperim 

că nu suntem 

decât tipare de oameni.

Și-atunci, am început să sculptăm

în fața privirilor noastre 

uitare.