Oana Dixit

Ma gandeam ca a fi homosexual e o chestie care, in unele cazuri, poate da peste cap o mie de idei, simboluri, ganduri si concepte. Well, sa luam un caz (singurul de altfel in care toate s-ar da peste cap). Ma cheama Corina. Pe iubita mea o cheama tot Corina. Si de aici incepe balamucul. Daca esti hetero nu o sa fii cu nimeni (or fi niste exceptii mai abstracte de parinti idioti care au pus nume aiurea copiilor lor) care sa aiba acelasi prenume cu al tau. Well, Corina si Corina, au trecut deja la o faza "superioara" de a te contopi cu cel de langa tine, de a te pierde in el/ea. Cu toate astea, cele doua Corini nu sunt menite sa fie impreuna. Cum ramane cu bla-bla-ul despre "jumatatea mea/ta". Pai ele ar fi trebuit sa stie din start ca sunt de aceeasi parte a baricadei, ca reprezinta aceeasi jumatate, ca au de fapt o singuratate dubla, ca nu se potrivesc deloc, in ciuda faptului ca se confunda. Vaaaai cata bataie de cap. Si ce mila mi-e de fetele astea doua care-si lu...

O fantoma ce ma bantuia periodic si crunt acum cativa ani s-a descatusat iar din lumea de dincolo (?) si a inceput sa nu-mi dea pace. Si cand ma apuca... well, ma apuca. Vreau sa-mi fac un tatuaj. Unde? Ce? Si, mai ales, de ce, nu stiu. Dar las intrebarile astea in sarcina voastra. Unde? Ce? De ce-ul nu are raspuns si nu va avea vreodata. Pentru ca asa vreau eu.

O fantoma ce ma bantuia periodic si crunt acum cativa ani s-a descatusat iar din lumea de dincolo (?) si a inceput sa nu-mi dea pace. Si cand ma apuca... well, ma apuca. Vreau sa-mi fac un tatuaj. Unde? Ce? Si, mai ales, de ce, nu stiu. Dar las intrebarile astea in sarcina voastra. Unde? Ce? De ce-ul nu are raspuns si nu va avea vreodata. Pentru ca asa vreau eu.

Seri linistite in orase mici, persoane mari ce erau candva mici. Nu mai pot sa pricep cum exista locuri asa de linistite si pustii in care oamenii sunt aparent fara griji. Aer inghetat, idei ce isi uita timpul. Molcom, incet, ca o vizita atemporala intr-un univers ce a stat pe loc si care nu te trage inapoi, nu te schimba, nu te impresioneaza. Poti doar sa-l privesti privind inapoi si sa ti se para, totusi altfel. Doar cerul, apa si copacii raman la fel. Sau poate asta mi-a mai ramas mie. In rest, totul e asa strain si rece si departe. Sunt aici, ca prezenta fizica si uneori ma indoiesc si de asta. Daca visul asta ar deveni realitate mi-as plange cealalta realitate in care nu imi gasesc locul. Nici acolo. Nici aici. Niciunde. Si poate ca nu-i trist. Pur si simplu, nu am reusit inca sa gasesc un colt in care sa ma arunc in fuga dupa o idee, dupa o impresie, dupa o iluzie ce pare uneori ca si-a gasit cel mai bine exprimarea printr-o umbra aruncata acolo... pe un perete. Bucati de timp co...

Seri linistite in orase mici, persoane mari ce erau candva mici. Nu mai pot sa pricep cum exista locuri asa de linistite si pustii in care oamenii sunt aparent fara griji. Aer inghetat, idei ce isi uita timpul. Molcom, incet, ca o vizita atemporala intr-un univers ce a stat pe loc si care nu te trage inapoi, nu te schimba, nu te impresioneaza. Poti doar sa-l privesti privind inapoi si sa ti se para, totusi altfel. Doar cerul, apa si copacii raman la fel. Sau poate asta mi-a mai ramas mie. In rest, totul e asa strain si rece si departe. Sunt aici, ca prezenta fizica si uneori ma indoiesc si de asta. Daca visul asta ar deveni realitate mi-as plange cealalta realitate in care nu imi gasesc locul. Nici acolo. Nici aici. Niciunde. Si poate ca nu-i trist. Pur si simplu, nu am reusit inca sa gasesc un colt in care sa ma arunc in fuga dupa o idee, dupa o impresie, dupa o iluzie ce pare uneori ca si-a gasit cel mai bine exprimarea printr-o umbra aruncata acolo... pe un perete. Bucati de timp co...

Niciodata nu am inteles care-i treaba cu boxul sau orice alta forma de manifestare agresiva, atunci cand depaseste bariera sportului. Ma gandeam ce inseamna sa stai cu ochii larg deschisi si sa vezi cum se indreapta spre tine un pumn strans. Si parca timpul ingheata si-l vezi venind asa, incet, ca intr-un film ce vrea sa-ti transmita o idee mai altfel decat "ala si-a luat-o". Si la un moment dat, nu-l mai vezi. Il simti. Si-apoi altul si altul si altul si de la un anumit punct nici nu ii mai simti, doar ii vezi cum vin si cum te doboara si cazi, undeva inauntru, in tine. In realitate trebuie sa stai vertical si sa prelungesti lupta asa, la nesfarsit, fara a incerca sa-ti folosesti arma din dotare. Depasesti orice limita a sangelui ce-ti zvacneste in vene mai repede si mai repede, a aerului ce parca refuza sa iti mai intre in plamani si te doare cand iese, a calmului ce a atins culmi noi si poate in orice clipa sa se transforme intr-un vulcan ce sa distruga totul in jur. Dar n...