Oana Dixit

Oamenii se schimba, la fel cum fac aleile ce-si urmeaza cursul dar din loc in loc se umplu de gropi. Oamenii se degradeaza si intr-un final mor. Si sunt uitati. Dar, pana la moarte, e mai grav daca oamenii uita. Sau vor sa uite, sau se prefac ca au uitat sau isi amintesc si incearca sa uite. Timpul nu e linear sau ciclic. E ca o scama ce aduna si mai multe si mai multe scame mici pana devine o scama mai mare, un amalgam. Ca sa aiba o reprezentare o chestie care, poate nici nu exista pana la urma. Sau poate are alt nume si nestiind cum sa-l numim i-am zis timp. Ma intrebam cum e sa fii atemporal. Adica timpul sa treaca prin tine si sa te duca odata cu el dar de fapt asta sa fie o aparentza. Sa ramai agatzat de un moment si el sa se desire odata cu tine ca o atza desirata de la o pereche de pantaloni pe care o duci pretutindeni dar in aceeasi masura sa te tina legat de un moment, de un loc, de o stare. Calator in timp? Cu totii suntem calatori in timp in diverse forme: trecerea anilor, a...

Oamenii se schimba, la fel cum fac aleile ce-si urmeaza cursul dar din loc in loc se umplu de gropi. Oamenii se degradeaza si intr-un final mor. Si sunt uitati. Dar, pana la moarte, e mai grav daca oamenii uita. Sau vor sa uite, sau se prefac ca au uitat sau isi amintesc si incearca sa uite. Timpul nu e linear sau ciclic. E ca o scama ce aduna si mai multe si mai multe scame mici pana devine o scama mai mare, un amalgam. Ca sa aiba o reprezentare o chestie care, poate nici nu exista pana la urma. Sau poate are alt nume si nestiind cum sa-l numim i-am zis timp. Ma intrebam cum e sa fii atemporal. Adica timpul sa treaca prin tine si sa te duca odata cu el dar de fapt asta sa fie o aparentza. Sa ramai agatzat de un moment si el sa se desire odata cu tine ca o atza desirata de la o pereche de pantaloni pe care o duci pretutindeni dar in aceeasi masura sa te tina legat de un moment, de un loc, de o stare. Calator in timp? Cu totii suntem calatori in timp in diverse forme: trecerea anilor, a...

Ma gandeam ca a fi homosexual e o chestie care, in unele cazuri, poate da peste cap o mie de idei, simboluri, ganduri si concepte. Well, sa luam un caz (singurul de altfel in care toate s-ar da peste cap). Ma cheama Corina. Pe iubita mea o cheama tot Corina. Si de aici incepe balamucul. Daca esti hetero nu o sa fii cu nimeni (or fi niste exceptii mai abstracte de parinti idioti care au pus nume aiurea copiilor lor) care sa aiba acelasi prenume cu al tau. Well, Corina si Corina, au trecut deja la o faza "superioara" de a te contopi cu cel de langa tine, de a te pierde in el/ea. Cu toate astea, cele doua Corini nu sunt menite sa fie impreuna. Cum ramane cu bla-bla-ul despre "jumatatea mea/ta". Pai ele ar fi trebuit sa stie din start ca sunt de aceeasi parte a baricadei, ca reprezinta aceeasi jumatate, ca au de fapt o singuratate dubla, ca nu se potrivesc deloc, in ciuda faptului ca se confunda. Vaaaai cata bataie de cap. Si ce mila mi-e de fetele astea doua care-si lu...

O fantoma ce ma bantuia periodic si crunt acum cativa ani s-a descatusat iar din lumea de dincolo (?) si a inceput sa nu-mi dea pace. Si cand ma apuca... well, ma apuca. Vreau sa-mi fac un tatuaj. Unde? Ce? Si, mai ales, de ce, nu stiu. Dar las intrebarile astea in sarcina voastra. Unde? Ce? De ce-ul nu are raspuns si nu va avea vreodata. Pentru ca asa vreau eu.

O fantoma ce ma bantuia periodic si crunt acum cativa ani s-a descatusat iar din lumea de dincolo (?) si a inceput sa nu-mi dea pace. Si cand ma apuca... well, ma apuca. Vreau sa-mi fac un tatuaj. Unde? Ce? Si, mai ales, de ce, nu stiu. Dar las intrebarile astea in sarcina voastra. Unde? Ce? De ce-ul nu are raspuns si nu va avea vreodata. Pentru ca asa vreau eu.

Seri linistite in orase mici, persoane mari ce erau candva mici. Nu mai pot sa pricep cum exista locuri asa de linistite si pustii in care oamenii sunt aparent fara griji. Aer inghetat, idei ce isi uita timpul. Molcom, incet, ca o vizita atemporala intr-un univers ce a stat pe loc si care nu te trage inapoi, nu te schimba, nu te impresioneaza. Poti doar sa-l privesti privind inapoi si sa ti se para, totusi altfel. Doar cerul, apa si copacii raman la fel. Sau poate asta mi-a mai ramas mie. In rest, totul e asa strain si rece si departe. Sunt aici, ca prezenta fizica si uneori ma indoiesc si de asta. Daca visul asta ar deveni realitate mi-as plange cealalta realitate in care nu imi gasesc locul. Nici acolo. Nici aici. Niciunde. Si poate ca nu-i trist. Pur si simplu, nu am reusit inca sa gasesc un colt in care sa ma arunc in fuga dupa o idee, dupa o impresie, dupa o iluzie ce pare uneori ca si-a gasit cel mai bine exprimarea printr-o umbra aruncata acolo... pe un perete. Bucati de timp co...