Oana Dixit

"Cat timp ai amintiri, o sa traiesti. Bine, rau, nu mai conteaza. Ideea e ca o sa fii viu.." Cuvintele ieseai molcom de sub mustata ingalbenita de tutun -sau poate de timp, cine stie -. Clipea rar si greu, de parca-si purta anii agatati de pleoape si il apasau, iar el se lupta sa tina ochii deschisi... iar uneori sub greutatea lor ii inchidea pentru o scurta perioada de vreme. Domnul Stelian - nu i-a placut niciodata sa i se spuna Nea Stelian, Stelu, Nenea Stelian, pentru ca i se parea trivial - implinise recent 114 ani si suflase in atatea lumanari... Venise presa sa filmeze, sa faca poze, sa ii puna intrebari stupide gasite apoi pe prima pagina a tabloidelor de genul: Mai poti, mosule, la varsta ta? Stii matale, sa mergi la femei? - Spuneti si dvs ca ati fumat, ati baut, ati fost la curve si ati muncit ca un bou. De asta ati trait atat . Si el se conformase. Nu il interesa oricum ce crede lumea, atata timp cat el stia secretul nemuririi. Nu statea in femei, tigari, al...

Poezia este singura avutie pe care omul o are inca nejefuita. Pana acum tot ce a avut omul a fost jefuit.

Mai frumoasa e varianta asta... dar nu are embed... so... http://www.youtube.com/watch?v=3IBN0qIfW4E

Am tot spus ca scriu si scriu si scriu despre cartea asta. Si timpul a trecut si voila... finally! Grefuri Dulci e "o fabuloasa carte, scrisa de un autor minunat, destept, inalt si frumos". Asta scrie pe ultima coperta. Imediat cum am deschis cartea - trecand peste mirosul de carte noua, which is sooo great - eram convinsa ca nu o sa o las din mana. Primele pagini sunt scrise intr-adevar, minunat. Am lasat-o din mana, nu pentru ca nu mi-ar mai fi placut, dar, nah, am avut ceva treaba. Restul paginilor, pana la final, le-am citit undeva, intr-un pat suspendat din Barcelona - da, si despre vacanta asta tot zic ca scriu pe blog - si nu mi s-au mai parut minunate. Ideile lui Mitus sunt foarte faine, dar, mi s-a parut mie - evident, ca nu scriu parerile altcuiva - ca se pierde uneori printre cuvinte si s-a cam... fie grabit pe alocuri, fie a insistat prea mult. In mare, cartea seamana cu personajul principal. Te si atrage, te minte frumos si uneori ti se pare enervanta si ba...

Nu e a mea ideea, dar e interesanta. Si cum el pe blog nu pune idei, ci doar muzica si poze :D, o trantesc eu aici. "Exista undeva un cimitir, unde pe cruci nu sunt trecuti anul nasterii si cel al mortii. Ci niste ani asa... gen 1933-1935. Anii in care omul respectiv a fost fericit. Atat pentru ca restul nu conteaza oricum" Na, asa a zis-o si e o idee frumoasa, care ar putea fi dezvoltata in mai multe randuri... dar am furat ideea si atat. Randurile, sa le scrie el.... cand si daca vrea. :)

Am revazut zilele trecute The invention of Lying. Un film usurel asa, tampitel, nu grozav, dar cum stateam si ma uitam la el cu gandul aiurea mi-am zis cum ar fi sa poti sa spui asa ce-ti vine in minte. Siiimplu, atat de siiiimplu, sa fii acolo in your true colors in fata celorlalti, doar ca... oare cum ar inghiti lumea adevarul tau, adevarul asa cum e e, gandurile tale needitate? Well, zis si facut. Cum minciunile astea conventionale (white lies, denumite ele dragut) sau asa pentru ca trebuie sa te integrezi in societate mi se par stupide - dar necesare - am facut un mic exercitiu. Si daca le spui oamenilor macar acolo cat de cat ce vrei, cum vrei, de ce asa si de ce nu altfel, cum vezi tu lucrurile si exact ce gandesti, reactiile sunt fabuloase. Interesant de urmarit, ce-i drept, dar triste in acelasi timp pentru ca... mama cat de fals e totul! Vei fi privit cu alti ochi, oamenii vor zambi absurd si vor spune fie ca nu esti asa, fie ca nu te cred, fie ca nu vor sa creada asa ceva....