Posts

Întregire

  Îmbătrânim, dar nu ca în reclamele La pastile și unguente pentru de toate, La cremele pentru riduri și fire albe Sau la proteze care nasc zâmbete bizare. Îmbătrânim ca un fel de continuitate firească, Așa cum încet se sedimentează apa în peșteri Și calcarul naște stalagmite fascinante, Așa cum literele formează cuvinte Și unele idei se adună dezordonate în povești. Îmbătrânim și devenim mai mult din noi.

Îmi sunt

  Mi-s moi tăcerile şi clipele aşa de repezi, încât în urma mea rămâne timp agățat de moleculele de aer. Mi-s scurte privirile şi aşa de-n jos, încât parcă numai înapoi mai văd cum mă deşir în urme de paşi. Mi-s ideile aşa de grele și încâlcite, încât atunci când le cuprind între tâmple mi se pare că veşnicia există în mine. Mi-s aşa de carne şi-aşa de suflet, încât în orice formă m-ai descrie , nu pot să pierd ideea că tot eu sunt.

Ali(e)nare

  Ascultă-mă când zic „ascultă-te pe tine!” Atunci când nu mai știi...  de ce exiști,  cum ești și ce-ai fi vrut să fii, Nu căuta răspunsul în...  certificate de naștere zeități aparent atotștiutoare arii geografice tradiții sau privirea unui trecător. Atunci când...  ți se face dor de tine  și nu știi unde te-ai pierdut Când nu te vrei doar... degradabil, palpabil  și asemănător cu alții, Deșiră-te în tine și mereu înapoi,  nu în ceilalți, nu în rezoluții de viitor și nici măcar în aici, acum. Uneori, pentru că te-ai ascuns  atât de bine de lume - crezi tu - dar de fapt ai fugit de tine,  nu-ți dai seama că-n visele strepezite sub gene în cuvintele-aruncate spre mine, în ușile pe care le-nchizi pentru toți, în „nu pot”, în „nu știu”,  în „nu vreau”, în „nu e de mine” Ascunzi mai adânc, mai bine și poate de tot,  bucăți din tine.

Rădăcini

  Dacă înveți să privești înapoi în tine o să-ți simţi trecutul  cum se răsfiră în rădăcini.

Laughing all the way!

Image
 Cât de mult sens are teoria asta. Cât de logică e. Și-apoi te gândești cât de messed-up e legătura dintre moșulețul grăsan și simpatic și copii Și-acum e clar și versul din Jingle Bells - ”Laughing all the way!” Now we know why   

Vis…at? Vis…ând? Visare

Poate nu existăm, de fapt. Poate suntem doar visul cuiva care urmează să se trezească și să ne uite imediat. Sau să își amintească de noi trei zile, cinci ani, o viață întreagă. A lor? A noastră? Să ne creioneze ca entități onirice în povești somnoroase, dimineața la cafea. Să ne caute semnificația prin dicționare dedicate persoanelor care cred în vise dar care speră că putem însemna altceva, decât ceea ce suntem de fapt. Asta dacă nu cumva… nici ei nu sunt altceva decât visul cuiva. Și-atunci nu putem ști, de fapt, niciodată dacă existăm, sau dacă, prin visele noastre există altcineva.

Spectacol

  La sfârșitul programului, când se lasă cortina, actorii își schimbă măștile și urcă pe aceeași scenă cu publicul. Fiecare lasă în culise  un mănunchi obosit de emoții și ia la pachet o pereche de aplauze.