Non-sensuri semnificative pe timp de ploaie...

Ploua cu idei. Dincolo de tine si dincolo de timp.
Ploua asa, fara inceput si sfarsit. Ploua dinspre cer inspre moarte, undeva departe, in pamant, catalizand orice amintire.
Ploua cu gri, mai aproape de mine. Ploua aici.
Ploua cu balti pe strazi colturoase ca o bucata de fagure.
Ploua inainte mea si dupa mine si uneori, ploua printre eu si mine.
Ploua intre noi ca un suras uitat printr-un sertar cu fotografii vechi.
Ploua devreme, sau poate ca ploua tarziu. Sau poate ca nu mai ploua deloc.
***
"Ce vezi pe geam?"
"Ploaia. Cum se intinde intre pamant si cer, intre mine si tine ca niste cuvinte pe care nu le aude nimeni."
***
"Auzi cum ploua?"
Tacere. Fizicul disparuse undeva printre multimea de oameni adunata. Ramasesera doar cateva cuvinte, amintirea unei emotii si o idee. Intotdeauna alta.
***
"Si a stat."
"Ploaia? Ploaia nu se opreste niciodata. Ea continua. Stii, mi-a zis mie intr-o seara cineva. Un om pierdut, ca o umbra, cu brate lungi si osoase si cu un profil interesant. Nu. Nu mai stiu ce culoare avea ochii, sau parul, sau daca ii statea bine haina si daca avea toti nasturii. Nici nu conteaza. Mi-a zis ca ploaia nu sta niciodata. Mi-a zis ca oamenii si florile si toate lucrurile stau vertical, impotriva ploii si, totusi, ea nu renunta. Vine mereu sa-ti aminteasca..."
"Sa-ti aminteasca? De ce? Ploaia e ca un vid..."
"Nu, ploaia nu e ca un vid. Vine sa-ti aminteasca. Si-aici s-a oprit, mi-a zambit trist, a deschis umbrela si a plecat. Si, stii... atunci mi-am amintit."
"Ti-ai amintit... Doar daca m-ai face sa inteleg..."


Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

Sandy Belle :)