Primavaratic
Azi e cald desi ma asteptam sa fie frig si urat afara. Nu stiu de ce.
Azi e altfel. Si am vazut o multime de copii frumosi. Lucru incredibil avand in vedere ca mie nu imi plac copiii.
In ultimele zile ma gandeam la compromisuri. Dar pana la urma nu trebuie sa le faci, poti sa le eviti. Realitatea se construieste din bucatele. Si daca nu le gasesti pe toate intr-un loc le aduni din diverse parti. Pana construiesti un mozaic, sau un buchet de flori fain cum sunt cele din flori de camp...
Ma gandeam la rabdare si la calm. Am ajuns la concluzia ca uneori rabdarea nu rezolva nimic, pentru ca unele lucruri nu au rezolvare. Altele poate au, iar uneori nu o sa aflii niciodata daca au sau nu. Mai conteaza? Carpe diem. Fiecare isi are locul lui si fiecare isi are limitele lui si daca tragi mai mult decat trebuie, totul se dezmembreaza.
Ieri am luat niste decizii noi, am facut niste pasi noi, am furat niste idei noi, am mai cunoscut o particica din cerc. Pentru ca, in definitiv fiecare e ca un cerc... ca o sfera mai bine zis.
Ma gandeam ca unele lucruri sunt asa.. departe de a fi eu, dar am realizat ca ma pot regasi si acolo. Si am zis ca poate o sa regret. Si nu regret. Fiecare pas inainte imi insufla putina viata, mai mult, mai altfel. Incep sa schimb, sa mut bariera pusa intre bine si rau. O fi bine? Nu o fi bine? Hai sa luam toate lucrurile la prezent. Si sa ne para rau cand e prea tarziu si sa zicem ca nu mai are sens sa ne para rau, pentru ca... e prea tarziu.
Am luat niste decizii pe care unii or sa le priveasca drept gresite, pe altii o sa ii doara (putin doar), pe altii nu o sa ii intereseze deloc iar unii or sa zambeasca aprobator.
Mai conteaza?
Vorbeam azi pe mess cu cineva despre moduri de a privi lucrurile din jur, viata asa in general. Totul se reduce la perceptie. Si atat. :)
Momentan perceptia mea e mai lejera, mai permisiva, mai altfel. Trec prin timp ca o pana dusa de vant... Trec si in urma mea raman peisaje
Azi e altfel. Si am vazut o multime de copii frumosi. Lucru incredibil avand in vedere ca mie nu imi plac copiii.
In ultimele zile ma gandeam la compromisuri. Dar pana la urma nu trebuie sa le faci, poti sa le eviti. Realitatea se construieste din bucatele. Si daca nu le gasesti pe toate intr-un loc le aduni din diverse parti. Pana construiesti un mozaic, sau un buchet de flori fain cum sunt cele din flori de camp...
Ma gandeam la rabdare si la calm. Am ajuns la concluzia ca uneori rabdarea nu rezolva nimic, pentru ca unele lucruri nu au rezolvare. Altele poate au, iar uneori nu o sa aflii niciodata daca au sau nu. Mai conteaza? Carpe diem. Fiecare isi are locul lui si fiecare isi are limitele lui si daca tragi mai mult decat trebuie, totul se dezmembreaza.
Ieri am luat niste decizii noi, am facut niste pasi noi, am furat niste idei noi, am mai cunoscut o particica din cerc. Pentru ca, in definitiv fiecare e ca un cerc... ca o sfera mai bine zis.
Ma gandeam ca unele lucruri sunt asa.. departe de a fi eu, dar am realizat ca ma pot regasi si acolo. Si am zis ca poate o sa regret. Si nu regret. Fiecare pas inainte imi insufla putina viata, mai mult, mai altfel. Incep sa schimb, sa mut bariera pusa intre bine si rau. O fi bine? Nu o fi bine? Hai sa luam toate lucrurile la prezent. Si sa ne para rau cand e prea tarziu si sa zicem ca nu mai are sens sa ne para rau, pentru ca... e prea tarziu.
Am luat niste decizii pe care unii or sa le priveasca drept gresite, pe altii o sa ii doara (putin doar), pe altii nu o sa ii intereseze deloc iar unii or sa zambeasca aprobator.
Mai conteaza?
Vorbeam azi pe mess cu cineva despre moduri de a privi lucrurile din jur, viata asa in general. Totul se reduce la perceptie. Si atat. :)
Momentan perceptia mea e mai lejera, mai permisiva, mai altfel. Trec prin timp ca o pana dusa de vant... Trec si in urma mea raman peisaje
Comments