Noduri, cioburi, gust amar

M-am tot jucat eu cu franghiile existentei pana am facut niste noduri serioase pe care, din imposibilitatea de a le mai desface o sa le las asa, sau o sa le tai. Ma intreb de ce uneori fac rau asa... semi-voit, semi-gandit, semi- nu stiu cum si cand o sa aiba cineva prezenta de spirit indeajuns de puternica sa puna punctul pe i si sa ma trezeasca din semi-visare, semi-nepasare, semi-hai sa-mi bag picioarele. Uneori intind asa coarda ca sa vad cat rezista, cand se rupe, cand... Probabil e un instinct bolnav de auto-aparare, auto-deceptie, auto-ceva. Cine sa mai inteleaga? Uneori nu mai inteleg nici eu. Cred ca-mi pare bine ca maine e luni. Am mai putin timp sa zgarii cu ciobul pe bucata de tabla ca sa fac zgomot asa enervant incat unii isi acopera urechile. Si nu ma opresc decat rar, cand intr-un tarziu, bucatii de tabla, chiar asa imateriala cum e ea incepe sa-i curga sange din zgarieturi.

Nu calcati iarba. S-ar putea sa o doara. Mai stii?! Eh, poate doar asa, putin, cu varful bocancului...

Comments

Cavalary said…
Nici macar cu varful... Chiar daca iarba isi revine mult mai repede decat un om...
Tzuni said…
Da, stiu... insa uneori nu ma pot abtine...

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

Sandy Belle :)