Cuvinte. Anapoda. Formeaza propozitii.
Volane de timp. Care se unduiesc lin, plictisitor, uneori molipsitor. Sau, care se incurca, aruncate unele peste altele la marginea unei piese de imbracaminte. Verzi,albe, bleu, negre, rosii. Nu stiu ce mi-a venit cu comparatia asta. Dar, pentru moment am impresia ca timpul se scurge ciudat, se unduieste, picura, zgarie, doarme, alearga, tipa, musca... Mai pe scurt, se comporta haotic. Si eu merg, trop-trop, lipa-lipa, zvarl-zvarl, dintr-o bucata de timp in alta, fiind aici si acolo in acelasi timp. Maclavais. Poate e de la caldura. Nu, nu eu. Timpul.
Conifere. De asta mi-e dor. Des, tacut, incet... Conifere de-un verde asurzitor. Si, pe jos, o adunatura lucioasa de ace. Maro. Pamant. Rece. Muschi cu miros putred. Insecte moarte. Furnici. Mama cate furnici! Si o raza de soare, pierduta printre frunze, pigmentata cu fire de praf... Nu se aud decat verdele, mirosul si atomii care se impart: electroni, protoni, neutroni... Alchimie.
Gata! M-am revigorat... Si nici nu e inca noapte. E dupa-amiaza, e cald, e trotuar. Forfota. E viata! Lumea misuna. Pretutindeni. Lumea alearga. Incotro? Lumea pica din cauza caldurii. Trecatorii se fersc sa-i calce pe cei cazuti. Lumea merge cu metroul. Prin Bucuresti. Lumea bea apa minerala. De ce?
M-a prins soarele, mi-a zis cineva. Asa de absenta sa fiu incat nu mi-am dat seama ca ma urmarea? Si, daca m-a prins, inseamna ca acum il trag dupa mine. Cred ca soarele-i vara prea cald. Si, ca sa mai scape de toropeala isi lipeste tentaculele de noi si le lasa acolo. Ca un om gras, care, pentru ca sa scape de grasime, s-ar lipi de trecatori si ar lasa niste tesut adipos pe fiecare. Vara oamenii devin mici sori. Pacat ca nu sunt si mai sclipitori.
Conifere. De asta mi-e dor. Des, tacut, incet... Conifere de-un verde asurzitor. Si, pe jos, o adunatura lucioasa de ace. Maro. Pamant. Rece. Muschi cu miros putred. Insecte moarte. Furnici. Mama cate furnici! Si o raza de soare, pierduta printre frunze, pigmentata cu fire de praf... Nu se aud decat verdele, mirosul si atomii care se impart: electroni, protoni, neutroni... Alchimie.
Gata! M-am revigorat... Si nici nu e inca noapte. E dupa-amiaza, e cald, e trotuar. Forfota. E viata! Lumea misuna. Pretutindeni. Lumea alearga. Incotro? Lumea pica din cauza caldurii. Trecatorii se fersc sa-i calce pe cei cazuti. Lumea merge cu metroul. Prin Bucuresti. Lumea bea apa minerala. De ce?
M-a prins soarele, mi-a zis cineva. Asa de absenta sa fiu incat nu mi-am dat seama ca ma urmarea? Si, daca m-a prins, inseamna ca acum il trag dupa mine. Cred ca soarele-i vara prea cald. Si, ca sa mai scape de toropeala isi lipeste tentaculele de noi si le lasa acolo. Ca un om gras, care, pentru ca sa scape de grasime, s-ar lipi de trecatori si ar lasa niste tesut adipos pe fiecare. Vara oamenii devin mici sori. Pacat ca nu sunt si mai sclipitori.
Comments
parca is mai lejere si mai lipsite de prea multe substraturi si ambiguitati si deci mai usor digerabile.
iar daca ti dor de brazi fugi la boci ca sunt destui, iar daca ti lene si ii prea departe fugi la munte ca avem destui si de aia.
R: fiecare la treaba lui.
"Lumea bea apa minerala. De ce?"
R: pentru a suplini apa si mineralele pierdute prin deshidratare.
"M-a prins soarele, mi-a zis cineva. Asa de absenta sa fiu incat nu mi-am dat seama ca ma urmarea?"
R: ei, v-ati intalnit doar accidental, nu te urmarea. sa nu facem o drama din asta :)
Da, Sicko, chiar o sa merg acasa pt vreo 3 zile, ceea ce inseamna ca in weekend o sa ajung la munte :)