Uf... Of.... Eh, whatever...

Asa-mi vine uneori sa imi bag picioarele si sa plec. Unde? Acasa. Adica acasa la mama si la tata. De ce? Pentru ca iti vine sa-ti iei campii uneori cand ii auzi ca nu se simt bine sau mai stiu eu ce si stai, vorbesti cu ei la telefon sau pe messenger si simti ca vorbesti degeaba. Si, mai ales cand iti dai seama si-ti spun cata nevoie au uneori de tine. Pur si simplu. Sa fii acolo. Si, mai ales cand stii ca toate problemele astea sunt cauzate, sau poate doar agravate, de un anume cineva pe care, poate, esti singura persoana care-l poate calma.
In fine... intr-un final te calmezi. Nu, nu te resemnezi. Te calmezi si incepi sa cauti o solutie. Exista oare? Incerci sa scoti din tine ce-ai mai bun ca "psiholog" si apoi pui in practica... Si astepti. Si te macini si te mai enerveaza cineva din decor asa, fara sens, pentru ca nu e in stare sa gandeasca o chestie simpla. Si si si... Prea multi de si. Am nevoie de un punct. Nu semne de intrebare, nu virgule, nu semne de exclamare. De un punct. Si... atat. Vreau un film misto care sa ma scoata din starea asta...

Comments

cavalary said…
PotC3? (HATE parents! Asa, in general, nu doar ai mei.)

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

Sandy Belle :)