Nuante de rosu. Carmin.

Incepuse sa bata vantul. Afara. Sau, poate zgaltaia cineva copacul din curte, incercand sa dea jos o pisica ratacita... Sau poate nu. Atmosfera se contura in camera. Lumina era stinsa si asternuturile devenisera fara culoare. Totul se definea in tonuri de gri si negru. Poate doar rujul ei reusea sa treaca de bariera noptii si stralucea, din cand in cand, rosu, ca un animal de prada care astepta sa devoreze... sau poate sa fie devorat. Lipsa cuvintelor, patul devenise brusc prea mic, lumina se lovea imprastiindu-se de proeminentele care, inevitabil, ondulau peisajul casnic. Cateva bibelouri primite de la cine stie ce matusa de la tara, genunchiul ei stang si burta lui, care se ridica si se lasa intr-un ritm cadentat. In. Out. In. Out. Dincolo de universul domestic, al asternuturilor si farfuriilor unsuroase, dovada a incursiunii intr-o metafizica ciudata statea tocmai burta lui. Acolo, se uneau universul culinar balcanic, taierea porcului inaintea fiecarui craciun si credintele vechilor asirieni. Era un receptacol de carne, bere la PET si simbolistica. Asa cum pentru asirieni muntele era un obiect oarecum asemanator animalelor psihopompe (care poarta sufletul mortului pe lumea cealalta), la fel si burta cu care iesea el in lume purta pasiunea dincolo. Dincolo de orice. Din cauza asta era liniste in camera. Din cauza asta rujul ei mult prea rosu avea sa ramana pe buze, fara sa se intinda inestetic pe pieptul lui, mergand in jos, ca un drum al pasiunii care se-dreapta spre chintesenta. Din cauza asta cand vantul o sa stea, cateva momente si betivii de pe strada o sa-si inceapa cearta zilnica, el o sa se ridice incet, sa nu o trezeasca (desi ea nu o sa doarma), o sa intre usor in camera copilului, o sa il mai priveasca o data intrebandu-se cu care dintre "doar amicii" ei seamana si apoi o sa inchida usa. De la bucatarie. Nu o sa se chinuie sa inteleaga de ce l-a ales pe el, pentru ca apoi sa-l dea uitarii. Dovada e camera din jur si cealalta, si cealalta... si masinile din garaj, si rujul ei rosu, mult prea rosu, care e scump... mult prea scump si care nu va muradri niciodata gulerul camasii lui. Opulenta si nepasare.
Fata incolora din primul rand o sa stranga din dinti, prietenul ei plictisit o sa zambeasca "in sfarsit moare cineva in filmul asta". Personajul-el, cu banii, burta si sotia lui mult prea tanara si frumoasa o sa ia incet un cutit, o sa-i priveasca indelung lama si razele lunii care o mangaie in fasii lungi, dupa care o sa-si taie o felie de orice, din frigider. Banal, fara alchimii inutile, fara probleme de psihologie, expertize medicale, catuse, sange care sa estompeze rujul mult prea rosu, copilul din camera alaturata care o sa inceapa sa planga. Fara tricou sau bluza de pijama. Doar niste pantaloni scurti, NIKE, pe un corp inestetic si ideea de fericire, sau multumire sau ai grija ce-ti doresti sau alte ziceri si zicale fara noima.
In esenta fiecare e la fel de banal si tragic, poate comic si absent. Pe rand. In acelasi timp. Ramane doar culoarea, umbrele gri si vantul. Oamenii din strada sau din apartamentul de vizavi care au intotdeauna altceva si pentru care tu ai intotdeauna altceva. Si tot asa. Incet, rar, decadent, trotuar, gust, verde, raze...

Comments

purliv said…
ce odios suna "comic si absent". banal poate fi comicul, tragic poate fi absentul. banala si tragica poate fi realitatea imediata, palpabila. "comic si absent" ar putea fi realitatea a doua lumi, situate fiecare in pragul declinului. din pacate fiecare dintre aceste doua lumi iau cu ele fatade, strazi, animatie, persoane, si cel mai grav priviri, trairi, emotii.
Mai mult absent decat comic se uita la tine cel (cea) care iti incalca drepturile, mai mult decat comica si deloc absenta este situatia in care nu poti face nimic in privinta asta.

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Sandy Belle :)

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii