Frunze... aiurea


Si-am fost in Cismigiu azi... Si, apoi, am mancat si papanasi, finally, dupa atata timp. Si e toamna peste tot. Toamna ce-ti intra in plamani si ti se lipeste de palme si care ti se joaca in priviri. Si-s copii cu chitara, si batrani care asteapta, pe banci, amintirile, si cupluri care se plimba fara vreun orizont. Libertate! E toamna si orasul incepe sa se schimbe la culoare, la sentiment... Aiurea... printre alei, sub copaci, departe, aici. Eu.

Cladiri pierdute, uitate de timp... Poate lipseste ceva. Poate eu, poate tu, poate candva. Azi m-am gandit si am discutat cu... specialisti. O sa pun piciorul in prag, banii varsati aiurea in banca si VREAU CASA MEA! Casa mea unde sa pot lipi frunze pe pereti, unde toamna sa se simta la ea acasa. Unde sa fiu eu si unde sa nu ma doara ziua de maine, sau prezentul. Unde muzica sa fie a mea si lumanarile ale mele... Si visele la fel.



Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

Sandy Belle :)