Nu. Nu. Nu.

Multa lume stie si nu intelege cum uneori ma plictisesc uimitor de repede de chestii care nu sunt plictisitoare - in conceptia lor - si cum anumite lucruri care lor le par inutile/fara sens/plictisitoare reusesc sa-mi tina atentia treaza multa vreme. Acum, insa, pot sa spun ca am atins deja un record al plictiselii. In mai putin de 24 de ore m-am plictisit la culme de un individ care mi s-a parut oarecum interesant... vreo cateva ore. M-am plictisit, mi s-a luat, am o stare enervanta si cam atat. De fapt, probabil ca eu visez la alte lucruri pe care nu le pot defini... inca. Sau poate ca am uneori, cand nu e neaparat nevoie, sa caut motive si parti negative - care nu sunt neaparat negative - pentru ca mi-am propus ca nu are rost sa fac niciun compormis, oricat de mic ar fi el. Poate exagerez, poate vad prea mult gunoiul din ochii altuia si prea putin parul din ochiul mee - cum era un proverb - insa daca apare cea mai mica si uneori foarte vag perceptibila urma de indoiala sau "not really", well, ramane not really. Ca asa sunt eu, incapatanata si vreau altceva si altceva. Si tind sa cred ca lucrurile pe care le vreau sunt reale sau intr-o anumita zi vor fi reale pentru ca va exista un Dumnezeu care sa creeze un colt de perfectiune -asa cum e in conceptia mea-.

Mai demult imi spunea cineva ca parca as fi "Fetita cu NU in brate". Era o poveste cu numele asta cand eram eu mica... dar nu mi-o amintesc decat vag. Foarte vag...

Comments

Sleepless said…
Fara compromisuri... suna al naibi de... american. Si cu asta cred ca am spus multe. In momentul in care nu faci compromisuri si cauti acel mic colt de perfectiune, te cam pacalesti singura. Parearea mea, vorba poetului. Nu e vorba de luat pe NU in brate ci de faptul ca esti prea orbita de picatura de apa ca sa vezi oceanul. Parti negative avem cu totii, perfecti nu putem fi, nici pentru noi, nici pentru altii. Si este pacat sa trecem prin viata aruncand priviri inapoi si intrebandu-ne "cum ar fi fost daca...?". Mai bine sa iti para rau pentru un pas inainte, decat pentru un pas inapoi.

Si ca incheiere, ne plac calitatile oamenilor, dar ne indragostim de defectele lor. Oricat de pervers si de... twisted (nu-mi vine o traducere adecvata in romana) ar suna, dar o sa imi dai dreptate intr-o zi.
September 26, 2007 at 4:15 AM
Tzuni said…
Da, asa o fi. Cat despre "suna al naibi de... american" o suna, dar decat sa ma simt eu al naibii de aiurea in fiecare zi prefer sa cred ca exista ceva mai bun, sau poate doar nu vreau sa ma mint sau poate doar toate lucrurile sunt relative, nu? Iar ceea ce unora li se pare" demn de urmat" sau "bine" sau pur si simplu "ceea e terbuie" pe altii-i face sa se simta "ne la locul lor". De ce sa zambesti fortat si sa accepti ceva ce nu te incanta, doar pentru ca, undeva, poate exista o lista cu mult atuuri. Greutatea atuurilor respective e atat de subiectiva, iar daca ne resemnam cu "trec peste" si "cu vederea" si altele de asemenea atunci, uneori macar, viata nu mai are niciun sens.
Cand eram mica, aveau ai mei o carte si pentru ca imi placea titlul "Oana a primit o papusa" am citit-o de zeci de ori. Erau scurte povesti "educative", "pentru parinti" oarecum. Si era acolo o "lectie" despre compromis. Si compromisul doare si te face mic, ghmeuit intr-un colt. Ia sa o caut cand merg acasa... sau, poate mi-o amintesc asa cum era si o transpun pe blog.
September 26, 2007 at 4:58 AM
Post a Comment

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Primesc aproape zilnic bancuri peste bancuri pe mess (uneori si in mail) si imi dau seama ca uneori rad doar din "complezenta". Chiar nu prea inteleg invazia asta. Si nu zic ca nu am simtul umorului... Il am... chiar daca e mai acid si putin cam negru. Sunt insa unii oameni care rad si rad si rad orice le-ai spune daca ar purta numele de "BANC". Really... Chiar mi-e dor de bancuri bune. Si imi place unul, chiar daca nu ma face sa rad... imi place. Evident, e cu Alinutza (cunoscutii stiu de ce): Alinuta statea in baie si se gandea:" Sa imi tai venele... sa le las lungi..." :D So... cine-mi spune un banc la care sa rad. Really. Sa mor de ras (almost). Uite, dau si un premiu - astept propuneri -. Pe cuvant de fost soim al patriei (pionier nu am mai ajuns)
Read more

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

1. Bărbații vor rămâne mereu copii deoarece au nevoie tot timpul de atenția femeilor. După ce scapă de mamă, dau de iubită, care continuă să le calce hainele, să le gătească, să aibă grijă de ei de parcă nu ar fi oameni maturi și responsabili. 2. Bărbații vor rămâne mereu copii pentru că la 2 ani se joacă cu mașinuțe de plastic, iar la 22 cu unele mai mari. Pentru că schimbă jocurile pac-pac cu armele adevărate. Pentru că petrec, la orice vârstă, ore în șir în fața computerului... jucându-se. 3. Bărbații vor rămâne mereu copii pentru că sunt ușor de păcălit. La 3 ani, îi calmezi cu o bomboană, iar la 30 cu o dulceață de domnișoară. 4. Bărbații vor rămâne mereu copii pentru că sunt incapabili să poarte o discuție serioasă, cu partenera de viață, deoarece pentru ei comunicarea nu este atât de importantă. 5. Bărbații vor rămâne mereu copii deoarece ”merg pe afară cu băieții” și la 5, și la 15, și la 50 de ani.
Read more

Sandy Belle :)

Azi m-am simtit asa... francaise ... Parca si gandurile imi zburdau prin cap in limba lui Nerval. Si, voila de ce mi-am amintit (nu ca as fi uitat pentru ca imi amintesc des, dar de data asta am si gasit!) Voila! Don'soara cu codite de mai jos mi-a marcat intr-un fel destinul :). Pentru ca era reporter si eu in cls. I am zis la scoala: " Vreau sa ma fac reporter!". Desi nu stiam ce inseamna :). Mai tarziu insa, am aflat si asa a ramas gandul. Si mi-am amintit pentru ca acum ma simt (sunt) la un fel de rascruce si caut un raspuns. Ce fain si bine ar fi de-as gasi rezolvarea tot intr-un desen animat...
Read more