Coincidente...
So. Viata asta are un umor ciudat si uneori cam negru. Dupa ce-mi facusem mii de planuri pentru weekend-ul care vine (da, Tomi, stiu ca e doar luni) mi-au fost date peste cap in cel mai mare fel. Aruncate la pamant si calcate in picioare cu o gratie sadica. Asta-i partea neagra.
Partea ciudata e ca azi m-am toooot gandit la o persoana cu care nu am mai vorbit de ceva timp... De mult timp si la care m-am mai gandit fugitiv din cand in cand. Demult. Azi, insa, daca nu mi-a venit in minte imaginea lui de o mie de ori si de fiecare data mi-a dat asa o senzatie de dor. Si chiar ca imaginea lui si senzatia de dor nu prea tin minte sa le mai fi asociat in ultimii ani. Trecem peste. In drum spre casa, in metrou, priveam pierduta cand din geamul metroului am vazut ca ma priveau niste ochi mari si albastri. Of course ca am vedenii, mi-am zis fara sa le dau vreo mare importanta cand... surpriza. Ochii staruiau, albastri si mari. Si-avea parul scurt si parea asa... om, putin trist, serios, grown-up. A ridicat o spranceana a salut. Am vrut sa schitez un zambet. Avea vreun sens? Oricum langa el era o tanara (mult prea tanara pentru el din ce mi-am dat seama) domnisoara. Mi-am proptit privirea in ecranul telefonului individului de langa mine care scria un sms. Ce coincidente ciudate... Si-apoi, am coborat repede repede din metrou, pentru ca si ei coborau la aceeasi statie si-am urcat scarile repede repede si am incercat sa fug de gandurile mele.
Bineinteles ca gandurile m-au urmarit si in tramvai si mi-am dat seama ca acum cinci ani, pe la sfarsitul lunii octombrie, pe la unu noaptea cand eram la un chef plictisitor in regie i-am spus ca "Vreau sa luam o pauza", m-am ridicat si am plecat... pe jos spre casa. Si-am strivit idei, ganduri, idealuri, metafore, abstractiuni, o lume ciudata si iesita din comun. Anii de liceu s-au evaporat intr-o secunda ca asa mi s-a facut mie chef. Chef de altcineva, chef de altceva, chef...
Ajunsa acasa, iau repede agende veeechi si caut ziua... Da, mai! Asa e. Fix acum 5 ani se intamplau toate astea.
Si-am intrebari, idei si o sa ma gandesc probabil de cateva ori la o cana de vin fiert pe care am putea sa o bem acum impreuna, ca doi prieteni vechi ce-si amintesc chestii comune, ca doi oameni schimbati asa de tare... la suprafata doar?
Partea ciudata e ca azi m-am toooot gandit la o persoana cu care nu am mai vorbit de ceva timp... De mult timp si la care m-am mai gandit fugitiv din cand in cand. Demult. Azi, insa, daca nu mi-a venit in minte imaginea lui de o mie de ori si de fiecare data mi-a dat asa o senzatie de dor. Si chiar ca imaginea lui si senzatia de dor nu prea tin minte sa le mai fi asociat in ultimii ani. Trecem peste. In drum spre casa, in metrou, priveam pierduta cand din geamul metroului am vazut ca ma priveau niste ochi mari si albastri. Of course ca am vedenii, mi-am zis fara sa le dau vreo mare importanta cand... surpriza. Ochii staruiau, albastri si mari. Si-avea parul scurt si parea asa... om, putin trist, serios, grown-up. A ridicat o spranceana a salut. Am vrut sa schitez un zambet. Avea vreun sens? Oricum langa el era o tanara (mult prea tanara pentru el din ce mi-am dat seama) domnisoara. Mi-am proptit privirea in ecranul telefonului individului de langa mine care scria un sms. Ce coincidente ciudate... Si-apoi, am coborat repede repede din metrou, pentru ca si ei coborau la aceeasi statie si-am urcat scarile repede repede si am incercat sa fug de gandurile mele.
Bineinteles ca gandurile m-au urmarit si in tramvai si mi-am dat seama ca acum cinci ani, pe la sfarsitul lunii octombrie, pe la unu noaptea cand eram la un chef plictisitor in regie i-am spus ca "Vreau sa luam o pauza", m-am ridicat si am plecat... pe jos spre casa. Si-am strivit idei, ganduri, idealuri, metafore, abstractiuni, o lume ciudata si iesita din comun. Anii de liceu s-au evaporat intr-o secunda ca asa mi s-a facut mie chef. Chef de altcineva, chef de altceva, chef...
Ajunsa acasa, iau repede agende veeechi si caut ziua... Da, mai! Asa e. Fix acum 5 ani se intamplau toate astea.
Si-am intrebari, idei si o sa ma gandesc probabil de cateva ori la o cana de vin fiert pe care am putea sa o bem acum impreuna, ca doi prieteni vechi ce-si amintesc chestii comune, ca doi oameni schimbati asa de tare... la suprafata doar?
Comments