Oameni si intamplari pe care le merita sau nu...
Colegului meu (timp de 12 ani), Aurelian, de clasa si de banca si multe altele.
Iti mai amintesti oare, cum prin cls a III-a cand ne-a intrebat dna invatatoare care-i anotimpul nostru preferat tu ai sarit in sus, preabine cunoscator al vietii si al femeilor, si ai spus ca fetele din clasa si doamna invatatoare o sa spunem "primavara" sau "vara" pentru ca astea-s anotimpurile care le plac femeilor. Ce tare mi-ar fi placut sa te contrazic, dar apoi nu mai aveam pe cine sa bat in orele de sport si cu cine sa ma urc in copaci si cu cine sa fac concursuri de alergat. Asa ca am acceptat clasificarea ta ieftina si m-am razbunat pe bunul tau amic si rival de pe atunci, Radu, caruia era sa ii rup mana, doar ca sa-i arat ca si o fata poate sa dea. Fara mila, in oameni facuti din carne si oase, nu doar in idei.
Si fara mila am fost si ieri pentru niste ochi albastri care au cautat alt raspuns decat cel primit dar, asta e viata si nu pot sa promit ca impac pe toata lumea si stiu ca ai dreptate si impart aripi in stanga si in dreapta dupa care brusc le tai. Nu-i distractiv, mai, si nu, nu-mi pare rau daca te simti inselat, pentru ca esti sau ai fost sau acum nu mai conteaza si da, ai fost ignorat si anonim. Si din fericire sau nu, habar nu aveai de existenta blogului asta si uite ca acum ti l-am oferit ca sa vezi ce si cum s-a intamplat, sa iti cauti numele sau cuvintele si sa nu ti le gasesti aici pentru ca nu ti-am oferit niciun loc, sa citesti printre randuri - multe sunt doar fictiune dar ai sa stii de unde sa alegi adevarul - ca sa nu-ti mai pese, sau ca sa te doara altfel.
"I-asa de liniste in jur, incat degetele lui lungi se plimba deasupra clapelor pianului fara a scoate vreun zgomot. Melodia se revarsa undeva in interior si el o simte, cu ochii inchisi, cum ii atinge cate o coarda interioara. Hainele ii zac undeva aruncate pe un colt de scaun. E prea cald si liniste. Aerul se lipeste de el si-i lasa urme fierbinti, ca mainile unui barbat care vrea sa savureze, incet si febril, un act sexual. Strazi inundate de uitare si oameni pe care se asterne praful. "
Si imi pare, totusi, rau de o prietena care trece printr-o situatie la care nu ai cuvinte si nu poti decat sa asculti si sa taci, pentru ca orice ai spune nu isi are rostul. Si m-am enervat oarecum violent, ca sa zic asa, si-am injurat cum stiu ca ar fi facut si ea probabil in anumite situatii stupide si-apoi mi-am dat seama ca vorbele aruncate aiurea au un ecou stupid si nu merg spunse de mine si, mai mult, ca nu rezolva nimic.
Iti mai amintesti oare, cum prin cls a III-a cand ne-a intrebat dna invatatoare care-i anotimpul nostru preferat tu ai sarit in sus, preabine cunoscator al vietii si al femeilor, si ai spus ca fetele din clasa si doamna invatatoare o sa spunem "primavara" sau "vara" pentru ca astea-s anotimpurile care le plac femeilor. Ce tare mi-ar fi placut sa te contrazic, dar apoi nu mai aveam pe cine sa bat in orele de sport si cu cine sa ma urc in copaci si cu cine sa fac concursuri de alergat. Asa ca am acceptat clasificarea ta ieftina si m-am razbunat pe bunul tau amic si rival de pe atunci, Radu, caruia era sa ii rup mana, doar ca sa-i arat ca si o fata poate sa dea. Fara mila, in oameni facuti din carne si oase, nu doar in idei.
Si fara mila am fost si ieri pentru niste ochi albastri care au cautat alt raspuns decat cel primit dar, asta e viata si nu pot sa promit ca impac pe toata lumea si stiu ca ai dreptate si impart aripi in stanga si in dreapta dupa care brusc le tai. Nu-i distractiv, mai, si nu, nu-mi pare rau daca te simti inselat, pentru ca esti sau ai fost sau acum nu mai conteaza si da, ai fost ignorat si anonim. Si din fericire sau nu, habar nu aveai de existenta blogului asta si uite ca acum ti l-am oferit ca sa vezi ce si cum s-a intamplat, sa iti cauti numele sau cuvintele si sa nu ti le gasesti aici pentru ca nu ti-am oferit niciun loc, sa citesti printre randuri - multe sunt doar fictiune dar ai sa stii de unde sa alegi adevarul - ca sa nu-ti mai pese, sau ca sa te doara altfel.
"I-asa de liniste in jur, incat degetele lui lungi se plimba deasupra clapelor pianului fara a scoate vreun zgomot. Melodia se revarsa undeva in interior si el o simte, cu ochii inchisi, cum ii atinge cate o coarda interioara. Hainele ii zac undeva aruncate pe un colt de scaun. E prea cald si liniste. Aerul se lipeste de el si-i lasa urme fierbinti, ca mainile unui barbat care vrea sa savureze, incet si febril, un act sexual. Strazi inundate de uitare si oameni pe care se asterne praful. "
Si imi pare, totusi, rau de o prietena care trece printr-o situatie la care nu ai cuvinte si nu poti decat sa asculti si sa taci, pentru ca orice ai spune nu isi are rostul. Si m-am enervat oarecum violent, ca sa zic asa, si-am injurat cum stiu ca ar fi facut si ea probabil in anumite situatii stupide si-apoi mi-am dat seama ca vorbele aruncate aiurea au un ecou stupid si nu merg spunse de mine si, mai mult, ca nu rezolva nimic.
Comments