What's in a name?

Nu. Viata nu e o curva. Viata e ca un drum din Bucuresti, cu gropi si praf si copaci faini si portiuni ca-n palma si aglomeratie si strazi goale care-ti permit sa-ti bagi picioarele... in acceleratie. Sus. Jos. Sus. Jos.
Am doua prietene care au acelasi nume si in rest nicio legatura. Poate doar pe mine.
Una dintre ele a prins viata si-am simtit-o vie langa mine si de-o fericire asa absoluta si umana. Si pe fuga si grabita. Uneori cand prindem viata in maini si e bine ne grabim. Si asta mai trebuie ea sa invete. Sa aiba rabdare. A fost intr-o stare asa... latenta vreo 4 ani jumatate si acum vrea sa ia o gura de aer mare, mare, incat plamanii ei nu or sa faca fata. Daca nu e putina ratiune si putin calm si uneori o enervanta rabdare, poti sa pierzi sau sa te pierzi. Dar ideea ramane totusi, ca s-a trezit si-a pus punct teoretic si incet -incet o sa devina reala noua ei viata. Si da, dupa cum ti-am zis. O sa fie aiurea si o sa te simti rea si vinovata si o sa ti se rupa sufletul si-o sa privesti inapoi la o mie de lucruri si o sa te simti mai saraca in inima si in buzunar pentru ca asa e. Dar merita efortul. E imposibil sa fie perfect. Dar trebuie sa stii cum sa jonglezi, sa inveti, sa accepti, sa iti mentii verticalitatea.
Cealalta prietena a pus si ea un punct. Dar e un punct impus, e o situatie confuza si fara sens. Un moment care nu isi are vreo explicatie, pentru ca unele lucruri nu au explicatie si pentru ele nu trebuie sa accepti vreodata vreo explicatie. Si chiar daca te doare si nu intelegi. Si nici nu stii daca e mai bine sa urasti sau sa accepti si sa mergi inainte fara a te mai gandi. Ca asa o fi mai simplu, sau mai bine sau... nu stiu. Si daca e ceva ce ma poate enerva la culme e situatia prin care a trecut ea. Pentru ca e femeie, pentru ca unii oameni ar trebui sa fie tinuti in tarcuri ca animalele pentru ca nu depasesc acest stadiu, pentru ca lucrurile sunt nedrepte si viata ta poate sa alunece asa brusc, uneori, cum in mod comic aluneca personajele din desene animate pe coji de banane.
Cat despre mine, toate-s in limita posibilului, cu minusuri si plusuri, ma scald intr-o existenta colorata in diferite nuante pe care uneori nu mai am timp sa le deosebesc una de alta si o nuanta trista rau data de faptul ca am ramas fara internet... pana azi sper. Si cum internetul e un adevarat drog in ceea ce ma priveste, (nu sa-l folosesc mereu ci sa stiu eu ca-i acolo) gandul ma sperie. Tare.

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Sandy Belle :)

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii