Despre animale

Azi m-am trezit cu nervi. Azi nu o sa am nici macar cu cine sa ma cert pentru ca am fost parasita. Adik a mea colegutza de apartament si-a luat bagajutzele si a plecat cateva zile acasa in cautare de zapada si placinta cu branza, dupa cum scria pe al ei proaspat blog (vezi bara dreapta - Miha). Azi am vorbit dupa incredibil de mult timp cu pierdutul meu mult prea bun amic care nu a scapat inca de scorpiutza (asa o sa ii zic de-acum inainte). Si azi era ziua scorpiutzei (de nume) si din acest motiv nu am reusit sa-l conving sa piarda timpul cu mine printr-un bar sau parc, dupa cum o fi picat banul. Si de n-ar fi fost tot nu s-ar fi intamplat minunea ca doar aceeasi scorpiutza il tine sub papuc. A calcat pe el ca pe o bucata de guma moale (ca asa e el de felul lui) si ii place sa mearga asa, chiar daca isi da si ea seama ca guma nu are ce sa caute pe talpa ei si ca o ingreuneaza la mers. Se chinuie don'soara si se minte si boul ala (sa ma scuzi) o suporta intr-un mod situat aproape dincolo de limitele suportabilului si a oricarei rabdari.
Si frunzele cad. Si m-a cuprins o stare de caldura molateca si-un chef sa bantui pe strazi ca altundeva nu mai merge pentru ca pusculita s-a golit cam repede si cu mult inainte de timp luna asta. Ca Oana a vrut un parfum scump si care pana la urma nu-i place, Tzuni a vrut bocanci si eu am de strans bani pentru Spania. Ca facturile le-am amanat pentru luna viitoare. Pe toate.
Nu stiu de ce am un sentiment ca prietenii se cumpara si ca in aer liber (poluat, cu praf si mirosuri citadine) se ofilesc si pica. Li se strica prestigiul de oameni interesanti si importanti, care au depasit o anumita perioada a vietii si au intrat cu ambele picioarele in alta... mai superioara. Probabil trebuie sa consume ca sa se simta bine, ca sa umfle buzunarele patronilor, ale statului si ale producatorilor si, de ce nu, sa isi cheltuiasca banii, ca doar nu muncesc degeaba, nu?
Si ca sa mai schimbam putin pagina care-i cam gri si nu cred ca o sa le placa cititorilor prea mult nuanta asta, am citit azi despre o tanti din Romania care a comis nu stiu ce jafuri prin Noua Zeelanda. Si tanti asta are un nume mult prea ... nu stiu. Mult prea. Alexandra Marian Mihaita.
C'est fini.