Scrum

Locuiam acolo de o saptamana, timp in care parasisem casa doar intr-o singura seara pentru vreo 10 minute, cat am fost la magazinul de vizavi ca sa cumpar un bec de 100 W. Celalalt incepuse sa palpaie aiurea (cine stie de cand era infiletat intr-unul din abajururile lustrei) si mi-era frica sa nu se arda exact cand aveam mai mare nevoie de lumina. Am iesit din casa trantind zgomotos usa, am invartit de doua ori cheia in broasca si am traversat fara sa ma uit in stanga si in dreapta, oricum pe acolo masinile trec mai rar decat studentii de la medicina care spun ca nu o sa ia mita niciodata. M-am intors si casa mi s-a parut mica si foile ravasite peste tot fara rost. Ce sens avea atata timp cat oricum nu urma sa le citeasca nimeni? Sau... sau poate ca mosii libidinosi care se adunau joi de la 7 la cenaclu, cu sticlutete lor de votca si pachete de winchester, in ideea ca o sa apara vreo prospatura pe care sa o ridice pe nu stiu ce culmi de glorie fade si literare, dupa ce inoculau in mintea tanara si zambetul lor frumos ideile lor vetuste de oameni culti care se clatinau si miroseau a alcool si ciorba de perisoare. Poate acolo ar fi cules mila cuiva. Dar, pana la urma, cine sa stea sa asculte gandurile unui "individ fara viitor, care urma sa ramana consolat doar de Lolitele si Anele din carti"? Ca doar asta imi aruncase cu un calm bolnav si dureros de indiferent Cristina cand decisese ca a venit timpul sa isi cladeasca un viitor, in jurul cuiva care, asa cum era normal de altfel, e in stare sa sustina financiar acel viitor. Cum suna? Mda.. "gurite, gurite, dar ne trebuie si fustite". Sincer nu m-ar fi deranjat si fara fustite. Asa... daca ar fi sa revin la stirea ce s-a pierdut undeva in josul paginii 6 a unui ziar si in pagina 4 a altuia si mai stiu eu in ce pagina a altuia, si care a facut deliciul unor stiri de la diverse ore... Ha ha. Poate ca iar ma pierd in detalii si ideile isi pier sirul si ordinea si cursivitatea. Stirea? Stirea suna stangaci... era ceva de genul: "Coplesit de probleme - mai sa fie? -, un tanar absolvent al Scolii Superioare de Arte Frumoase din Paris - suna pompos, nu? - si-a dat ieri foc impreuna cu manuscrisele lui. Simon Petrovici- intre noi fie vorba, numai nume de scriitor ilustru nu am avut eu - (27 de ani) s-a retras intr-o casa de la marginea Sibiului, a rupt legatura cu familia si prietenii - aveam? -, care au incercat in repetate randuri sa il aduca pe calea cea buna - care e calea cea buna? -" ... Ma rog. Nu are sens. Doar un fost coleg de la... Scoala Superioara (hai ca ma bufneste rasul) a scris un eseu complex premiat la nu stiu ce gala, in care spunea ca Simon Petrovici a reusit sa se rupa de lume, luand cu el tot ce avea - trup si suflet. M-a ghicit. Desi nu... socializasem cu el decat o singura data la un pahar de vin alb... Si cand ma gandesc ca sufletul a ars mai repede decat trupul... Poate tocmai pentru ca nu valora nimic. Nici prins pe foaie...