Despre prieteni imaginari

Stii cum majoritatea copiilor din filmele americane au prieteni imaginari? Pana la urma ce inseamna un prieten imaginar, pe langa faptul ca nu il vezi decat tu? Pai, un prieten imaginar e o persoana cu care vorbesti ce-ti trece prin minte, bei ceai, mananci, te plimbi uneori prin parc. Un prieten imaginar e cineva care apare atunci cand vrei, care nu te judeca in vreun fel, cu care poti sa te comporti silly, cu care poti sa stai imbracat aiurea sau deloc. Un prieten imaginar e ca o parte din tine exteriorizata. Partea aiurea cu prietenii imaginari e ca nu depasesc o limita a realului. Stau in bucatica lor delimitata de imaginatie. Partea trista cu prietenii imaginari e ca nu-i cunosti asa cum sunt ei. Ii cunosti asa cum ii vezi tu, prin prisma imaginatiei si cuvintelor tale, la care ei se resemneaza oarecum tacit. Si, pana la urma, ajungi, odata cu ei, sa te lasi dus de val in imaginatie, opresti timpul in loc si-l incalcesti tu asa cum vrei pe moment. Pe de alta parte, prietenii imaginari sunt mici amagiri pe care ti le permiti, pe care ti le oferi, cu care iti ingani plictiseala si pe care-i evapori atunci cand te lovesti de realitate. Pentru ca ei nu au cum sa supravietuiasca acolo, avand in vedere ca nici macar nu exista. Un prieten imaginar nu iti poate lua apararea intr-o cearta, nu poate fi citat la... tribunal spre exemplu, nu te prinde daca te impiedici pe scari, nu iti aduce o cana cu cafea atunci cand ti-e prea somn sa te dai jos din pat dimineata. Si cu toate astea, iti sunt oarecum indispensabili, pana atunci cand realizezi ca de fapt nu sunt decat imaginari... pentru ca asa i-ai creat tu. Si nici nu stii daca, atunci cand te faci mare si ceilalti copii din jur te saluta cu respect, sa-ti pastrezi prietenii imaginari undeva ascunsi, poate sub pat, pentru cand vrei sa te simti iar copil, sau sa deschizi bine ochii si sa iti dai seama ca se juca lumina ciudat, si nici macar nu exista de-a dreptul. Aici nu mai exista vrei sau nu. Exista iti permiti sau nu. Dandu-ti tie singur voie sa alegi o singura optiune din cele cu care jonglai pe rand pana in prezent.
Am si eu un prieten care-i imaginar si real in acelasi timp. Real in sensul ca e vizibil si imaginar in toate celelalte sensuri. Si oricat de aproape si cald ar fi el tot nu il pot intersecta cu lumea mea reala. In principal pentru ca mi se pare ca se si comporta imaginar, lasandu-si realitatea la o parte. Si mi-ar placea sa se faca mic mic si sa mi-l pun pe post de breloc. Mai ales pentru ca e cam timpul sa trec din imaginatie in realitate. Pentru ca am nevoie sa fiu cu picioarele pe pamant.
Nici macar atunci cand il musc nu pare real. Pentru ca uneori ma astept sa se evapore. Pentru ca stau si privesc pe gaura cheii in lumea de afara, ca atunci cand un unchi rau m-ar fi inchis in casa si nu pot sa ies si sa ma joc cu ceilalti copii.

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Sandy Belle :)

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii