Despre plictiseala

Ma tot incearca o stare...de ceva timp, asa cum incerci apa cu varful degetului sa vezi daca nu-i prea calda sau prea rece. Si de vreo cateva zile s-a aruncat in plin in mine si nu-mi mai da pace. Nu am cum s-o prind de o manutza si sa o scot afara pentru ca nici motive nu am. In schimb, am gasit niste citate de la Cioran referitoare la plictiseala si modul cum o percepea el. Nu prea mai sunt multe de zis...

"Dintr-o dată am simţit prezenţa nimicului în sângele meu, în oasele mele, în respiraţia mea şi în tot ceea ce mă înconjura. Eram vid ca şi obiectele. Nu mai era nici cer, nici pământ, ci o întindere imensă a timpului, a timpului mumificat"
"Omul îşi pierde iluziile, din cauza plictiselii, îşi pierde iluziile care îl ţin de fapt în viaţă. Iar dacă îşi pierde iluziile (...) atunci trebuie să-şi piardă până la urmă şi somnul. Nu mai poate să doarmă."
"Melancolia, groaza, tristeţea şi extazul se ramifică din trunchiul masiv al plictiselii, de aici nediferenţierea şi originarul acesteia. Există flori ale melancoliei şi tristeţii, dar îmi place să mă gândesc la rădăcini când e vorba de plictiseală."
"plictiseala este reflecţia negativă a paradisului, iar melancolia este reflecţia pozitivă a lumii."