Job in a job in a shop...

Asa ca papusile alea rusesti din lemn. O tipa isi ia un job, isi face relatii, iese la o cafea si brusc deschide discutia: “Am o verisoara care aduce haine si bijuterii din Italia (uneori obiectele provin din Germania). Ati vrea sa le aduc sa le vedeti? Uite, tricoul asta de pe mine e de acolo.” Nu stiu cum si de ce, chiar daca preturile nu sunt mici, hainele nu sunt super wow si parca nici dorinta de cumparare nu e arzatoare, colegele dau buluc la plasele cu haine/bijuterii/incaltaminte si cumpara una-alta. Ca sa fie, pentru ca sunt aduse de nu stiu unde sau pentru ca sa dea bine in ochii colegei. Rareori pentru ca au nevoie sau chiar le plac item-urile pe care pun mana. E o chestie psihologica ciudata.
Si mi s-a intamplat si mie ceva ciudat. Dupa cum am mai zis I HATE SHOPPING! E enervant si plictisitor, mai ales daca nu ai ceva anume de luat (pe care, preferabil sa stii unde sa-l gasesti sau sa-l gasesti in primul magazin in care intrii). Partea ciudata e ca la parterul noului meu bloc sunt magazine. Multe. Si in ideea ca imi trebuie tricouri am zis sa intru. Si am ajuns sa fac o tura de 5 magazine (din fericire in mai putin de 20 de minute) din care mi-am luat un tricou, o geaca de vara… kaki (mai mult pt culoare am luat-o) si niste pseudoadidasi-pseudobalerini. Nici nu imi dau seama daca m-a speriat faptul ca am avut impulsul de a intra in magazinele alea sau faptul ca in timp ce cumparam diversele chestii imi derulam in minte: aragaz, mobila, covoare, decoratiuni. Adica pe ce ar trebui sa imi arunc banii in loc sa mai umplu un gol din sifonier.

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

COMPUNERE: Primavara

A venit primavara. Pasarile calatoare se intorc din tarile calde (bronzate, relaxate si cu cadouri pentru cei dragi) , in stoluri cu forma de V care brazdeaza cerul senin (atunci cand nu e innorat) . Pajistile sunt acoperite cu un covor verde (plin de pamant si praf) , brodat ici-colo cu flori de diferite culori (limitate, pentru ca flori gri si negre, spre exemplu, nu prea se gasesc) . Primii care si-au scos sfiosi capul prin stratul de zapada au fost ghioceii, vestitorii primaverii. Pomii s-au imbracat in haine de sarbatoare (costume populare pastrate la naftalina prin cine stie ce muzeu al taranului roman) . Crengile sunt pline de flori din care, la vara, vor creste fructe pe care (in mod logic, temporal si cursiv) taranii le vor culege voiosi (sau, ma rog, in functie de starea lor din ziua respectiva. Atata le trebuie sa se scoale cu fatza la cearsaf sa-mi strice mie compunerea!!!) Ce, nu va aduceti aminte de compunerile cu anotimpuri? Doar azi e prima zi de primavara, nu?
Read more

Join me

Poate pentru că am văzut Cairo Time aseara şi mi-a placut sau nu ştiu pentru ce, dar am chef de concedii. Mai multe, evident, nu în acelaşi timp. Concedii de-a lungul anului. Cate 2-3 zile si unul mai lungut, de vreo 7-8. Si as cauta - mama ce oferte bune sunt - şi le-as planifica... dar e cineva interesat? Nope. Oamenii nu au timp, chef, au mai fost deja, de cele mai multe ori n-au bani - pentru ca i idau pe tot felul de inutilitati - si, uneori, au deja planurile lor cu ai lor. Multi preferă două saptămani in Vama . Come on, gata cu nostalgia şi razvratirile astea adolescentine, cand în lume sutn atatea lucruri şi locuri si oameni de vazut. Unii merg la Predeal sau în Maramures. Ok, aşa-i, vezi-ţi ţara inainte, dar nu numai tara. As merge in Peru, in China - sunt oferte dragute pentru China - sau chiar in Egipt. As merge intr-o mie de locuri... as vizita vreo doua zile Parisul, alte doua Helskini, as trece prin Copenhaga vreo alte doua si de ce nu, si prin Amsterdam. Sa nu uitam Ber...
Read more

Dogs. Wagging their tails... for nothing

Image
Am ajuns la trista concluzie ca de vreo cativa ani barbatii nu s-au efeminiat ci au disparut de tot. Au inceput, de fapt, sa semene cu niste caini. Exemple... cainii fac pipi pe rotile masinilor, pe stalpi sau pe garduri pentru a-si marca teritoriul cu toate ca masina, stalpul sau gardul respectiv nu le apartine si nici nu le va apartine vreodata. Pe de alta parte, mai sunt precum niste caini pentru ca le tragi un sut in fund si tot ei vin schelalaind inapoi sa se gudure pe langa tine in speranta ca vor primi un os. Desi, nu il vor primi vreodata. Doar ca ei nu pot sa priceapa. Pe de alta parte, sunt asa de creduli si de usor de dus de nas incat, daca intr-o zi le dai un os devin brusc cei mai buni prieteni ai tai si usor dependenti de tine. Daca recent haita de patrupede adunate de pe la toate colturile ma scotea din minti de nervi, nestiind cum sa le alung, acum ma plictiseste. Cand o sa ajunga pe scara evolutiei din nou la stadiul de barbati, sa ma trezeasca si pe mine cineva... Pan...
Read more