Job in a job in a shop...

Asa ca papusile alea rusesti din lemn. O tipa isi ia un job, isi face relatii, iese la o cafea si brusc deschide discutia: “Am o verisoara care aduce haine si bijuterii din Italia (uneori obiectele provin din Germania). Ati vrea sa le aduc sa le vedeti? Uite, tricoul asta de pe mine e de acolo.” Nu stiu cum si de ce, chiar daca preturile nu sunt mici, hainele nu sunt super wow si parca nici dorinta de cumparare nu e arzatoare, colegele dau buluc la plasele cu haine/bijuterii/incaltaminte si cumpara una-alta. Ca sa fie, pentru ca sunt aduse de nu stiu unde sau pentru ca sa dea bine in ochii colegei. Rareori pentru ca au nevoie sau chiar le plac item-urile pe care pun mana. E o chestie psihologica ciudata.
Si mi s-a intamplat si mie ceva ciudat. Dupa cum am mai zis I HATE SHOPPING! E enervant si plictisitor, mai ales daca nu ai ceva anume de luat (pe care, preferabil sa stii unde sa-l gasesti sau sa-l gasesti in primul magazin in care intrii). Partea ciudata e ca la parterul noului meu bloc sunt magazine. Multe. Si in ideea ca imi trebuie tricouri am zis sa intru. Si am ajuns sa fac o tura de 5 magazine (din fericire in mai putin de 20 de minute) din care mi-am luat un tricou, o geaca de vara… kaki (mai mult pt culoare am luat-o) si niste pseudoadidasi-pseudobalerini. Nici nu imi dau seama daca m-a speriat faptul ca am avut impulsul de a intra in magazinele alea sau faptul ca in timp ce cumparam diversele chestii imi derulam in minte: aragaz, mobila, covoare, decoratiuni. Adica pe ce ar trebui sa imi arunc banii in loc sa mai umplu un gol din sifonier.

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

Sandy Belle :)