Job in a job in a shop...

Asa ca papusile alea rusesti din lemn. O tipa isi ia un job, isi face relatii, iese la o cafea si brusc deschide discutia: “Am o verisoara care aduce haine si bijuterii din Italia (uneori obiectele provin din Germania). Ati vrea sa le aduc sa le vedeti? Uite, tricoul asta de pe mine e de acolo.” Nu stiu cum si de ce, chiar daca preturile nu sunt mici, hainele nu sunt super wow si parca nici dorinta de cumparare nu e arzatoare, colegele dau buluc la plasele cu haine/bijuterii/incaltaminte si cumpara una-alta. Ca sa fie, pentru ca sunt aduse de nu stiu unde sau pentru ca sa dea bine in ochii colegei. Rareori pentru ca au nevoie sau chiar le plac item-urile pe care pun mana. E o chestie psihologica ciudata.
Si mi s-a intamplat si mie ceva ciudat. Dupa cum am mai zis I HATE SHOPPING! E enervant si plictisitor, mai ales daca nu ai ceva anume de luat (pe care, preferabil sa stii unde sa-l gasesti sau sa-l gasesti in primul magazin in care intrii). Partea ciudata e ca la parterul noului meu bloc sunt magazine. Multe. Si in ideea ca imi trebuie tricouri am zis sa intru. Si am ajuns sa fac o tura de 5 magazine (din fericire in mai putin de 20 de minute) din care mi-am luat un tricou, o geaca de vara… kaki (mai mult pt culoare am luat-o) si niste pseudoadidasi-pseudobalerini. Nici nu imi dau seama daca m-a speriat faptul ca am avut impulsul de a intra in magazinele alea sau faptul ca in timp ce cumparam diversele chestii imi derulam in minte: aragaz, mobila, covoare, decoratiuni. Adica pe ce ar trebui sa imi arunc banii in loc sa mai umplu un gol din sifonier.