La Victoriei se-arunca... pixe. Sau nu.

Am chef sa cumpar pixuri. Multe, multe, multe pixuri. De toate culorile si formele si marimile si... pixuri. Nu. Nu e o exprimare simbolica si kinky. Come on! Pur si simplu. Pixuri. As silly as that sounds. Mi-e pofta uneori sa-mi cumpar papanasi sau ton cu legume sau romane sau dulciuri sau carti de colorat. Acum pixuri. Asta inseamna shopping pentru mine. Anyway. Trecand peste asta... sau pornind de la... In generala aveam o colega, Madalina Banete (ring any bell?, ca eu n-am mai auzit nimic de ea de-atunci). Ei, si fata asta... inalta, solida, cu parul roscat si cu vocea groasa a tipat intr-o pauza in clasa a VII-a, cand niste colegi "se bateau" aruncand diverse chestii: "Nu mai aruncat cu pixe!" Ei, de-atunci, cand ma gandesc la pixuri zic si scriu "pixuri" dar in minte am vocea ei zbierand "PIXEEEEE".
Si tot o chestie funny, care m-a lasat wowed!!! azi la metrou incat am ramas pe peron de... wowed!!! ce eram. Un nene oarecum taran a intrebat-o pe o tanti care se va fi dovedit a fi foooarte derutata: "Cu trenul asta ajung la statia...?" Si ea raspunde: "Pai trebuie sa schimbati la Victoriei, nu aveti direct. Mai intrebati acolo." Jeez! Well, asa-i ca nu v-ati prins? Eram la Victoriei! Noi, restul lumii. Tanti aia nu stiu in schimb unde era. Si, pana la urma, vezi ce patesc daca trag cu urechea la discutiile altora? Ma wow out (in?) si pierd metroul.

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Sandy Belle :)

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii