I know the secret
Ii spuneam azi unui prieten ca stiu secretul. Si e simplu si naucitor de bine. Atunci cand te detasezi, dar nu scapi din vedere, cand te multumesti, dar nu incetezi sa lupti, cand accepti dar nu renunti.
Lucrurile trec peste tine, pe langa tine, prin tine si nu le mai simti, nu lasa gauri. Redevii om, la capatul creatie, deasupra de animale, lucruri. Pana si deasupra ideilor. Esti cu picioarele pe pamant.
Devii poate si putin insensibil. Aparent. Esti de fapt doar om si atat, iti accepti conditia ca pe un bun de pret, care ti se cuvine si care ti se potriveste al naibii de bine.
Trec, se rezolva. Si atat. Lucrurile, intamplarile, oamenii ceilalti din jur. Daca te prinzi prea tare s-ar putea sa te doara mainile. Nu ai cum sa tii, sa schimbi si nu are sens sa plangi, sa te plangi sau sa te gandesti la lucruri de genul "dar daca". Nici "totusi", "dar", "poate" nu isi au sensul.
E mai simplu de atat. Doar noi complicam totul pentru ca ne prindem de orice. Da, sa ai constiinta, dar sa nu fii prost, bleg si sa dai drumul unui val de sentimente artificiale.
Poate suna aiurea, a nepasare, a insensibilitate. Dar nu e altceva decat un fel de sita prin care lucrurile marunte carora le dam asa de multa importanta aiurea trec si cad undeva. Apoi trecem peste ele.
"Nothing is certain but death and taxes" and nothing in between really matters to... die for.
So, stiu secretul. Referitor la ce? Now, that's a good question. Figure it out!
:)
Lucrurile trec peste tine, pe langa tine, prin tine si nu le mai simti, nu lasa gauri. Redevii om, la capatul creatie, deasupra de animale, lucruri. Pana si deasupra ideilor. Esti cu picioarele pe pamant.
Devii poate si putin insensibil. Aparent. Esti de fapt doar om si atat, iti accepti conditia ca pe un bun de pret, care ti se cuvine si care ti se potriveste al naibii de bine.
Trec, se rezolva. Si atat. Lucrurile, intamplarile, oamenii ceilalti din jur. Daca te prinzi prea tare s-ar putea sa te doara mainile. Nu ai cum sa tii, sa schimbi si nu are sens sa plangi, sa te plangi sau sa te gandesti la lucruri de genul "dar daca". Nici "totusi", "dar", "poate" nu isi au sensul.
E mai simplu de atat. Doar noi complicam totul pentru ca ne prindem de orice. Da, sa ai constiinta, dar sa nu fii prost, bleg si sa dai drumul unui val de sentimente artificiale.
Poate suna aiurea, a nepasare, a insensibilitate. Dar nu e altceva decat un fel de sita prin care lucrurile marunte carora le dam asa de multa importanta aiurea trec si cad undeva. Apoi trecem peste ele.
"Nothing is certain but death and taxes" and nothing in between really matters to... die for.
So, stiu secretul. Referitor la ce? Now, that's a good question. Figure it out!
:)
Comments