Imaginea din oglinda nu esti tu
Am auzit o chestie care mi s-a parut aiurea, mai ales pentru ca de cele mai multe ori asa e.
"Nu pot sa fiu eu - fizic sau comportamental - pentru ca sa nu-i dezamagesc pe cei care ma plac, care tin la mine, care ma admira"
Asa ca, persoana in cauza se ascunde dupa niste masti - vizibile gen haine si machiaje sau invizibile, gen comportament mascat, teatral, bine pus la punct dupa scenarii -. So... eu zic asa: dragutza, asa ii dezamagesti pe cei din jurul tau, chiar daca ei nu se gandesc si tu nu-ti dai seama. Si, mai mult, asa te dezamagesti pe tine, rau de tot.
Spunand "trebuie sa ma ascund sub o imagien falsa pentru ca sa ma placa oamenii" e ca si cum ai spune "ce naspa sunt eu si nu m-ar placea asa cum sunt, asa ca hai sa le oferim o imagine falsa, pe care sa o indrageasca".
Da, stiu, toti ne adaptam unor situatii si persoane din jur si ne schimbam si orientam comportamentul si look-ul in functie de cine, ce si unde: la munca suntem asa, la socala altfel, acasa intr-un fel si in varful muntelui altfel. E normal si logic. Dar e trist atunci cand viata cuiva se ghideaza dupa - nu pot sa cobor nici cu gunoiul fara sa fiu asa, si asa si altfel, pentru ca daca sunt eu, inseamna ca dau gres in fata celorlalti.
Ideea e in felul urmator: ceilalti nu au cum sa te placa sau sa te displaca, atata timp cat ei habar nu au cine esti, cum arati si de ce faci lucrurile pe care le faci. E ca si cum nu ai exista decat la nivel de personaj si atat.
Oare printre cate fantome ne plimbam zilnic? Si da, crima perfecta exista. Sa te omori pe tine si nimeni, niciodata sa nu-si dea seama.
"Nu pot sa fiu eu - fizic sau comportamental - pentru ca sa nu-i dezamagesc pe cei care ma plac, care tin la mine, care ma admira"
Asa ca, persoana in cauza se ascunde dupa niste masti - vizibile gen haine si machiaje sau invizibile, gen comportament mascat, teatral, bine pus la punct dupa scenarii -. So... eu zic asa: dragutza, asa ii dezamagesti pe cei din jurul tau, chiar daca ei nu se gandesc si tu nu-ti dai seama. Si, mai mult, asa te dezamagesti pe tine, rau de tot.
Spunand "trebuie sa ma ascund sub o imagien falsa pentru ca sa ma placa oamenii" e ca si cum ai spune "ce naspa sunt eu si nu m-ar placea asa cum sunt, asa ca hai sa le oferim o imagine falsa, pe care sa o indrageasca".
Da, stiu, toti ne adaptam unor situatii si persoane din jur si ne schimbam si orientam comportamentul si look-ul in functie de cine, ce si unde: la munca suntem asa, la socala altfel, acasa intr-un fel si in varful muntelui altfel. E normal si logic. Dar e trist atunci cand viata cuiva se ghideaza dupa - nu pot sa cobor nici cu gunoiul fara sa fiu asa, si asa si altfel, pentru ca daca sunt eu, inseamna ca dau gres in fata celorlalti.
Ideea e in felul urmator: ceilalti nu au cum sa te placa sau sa te displaca, atata timp cat ei habar nu au cine esti, cum arati si de ce faci lucrurile pe care le faci. E ca si cum nu ai exista decat la nivel de personaj si atat.
Oare printre cate fantome ne plimbam zilnic? Si da, crima perfecta exista. Sa te omori pe tine si nimeni, niciodata sa nu-si dea seama.
Comments