Trei ani
Mi se parea totul mare. Cladirea, incaperea unde erau zeci de birouri. Oamenii. Dar pc-ul mi se parea mai mic, si monitorul. Holurile pareau labirintice, lungi si inguste. Nu intelegeam de ce o stire de coloana trebuie sa aiba maxim 450 de semne, de ce trebui renunt la detalii, de ce alfabetul trebuie simplificat la maxim si pe cine intereseaza ce trebuie sa scriu eu acolo. O fi vreo gluma?! Nu, era doar alta fata a realitatii, alti oameni despre care credeam ca exista doar in filme.
Mi se parea totul o joaca interesanta. Cuvinte noi... cuvintele vechi nu prea le mai puteam folosi pentru ca scriam pentru un altfel de public, ep care il credeam fictiv. Alte lucruri. Lasam in urma telefoanele mobile, software-ul, html-ul, butoane, tot ce insemna geek si care-mi placea si-mi place. Ma angajasem la un tabloid. Fix acum trei ani. Nu mai interesa pe nimeni daca e QWERTY sau touchscreen, daca e windows mobile sau symbian, daca e polifonic sau nu, daca si ce functii are. Rezolutii, pixeli, rezistenta la soc sau apa, daca e Nokia, Samsung, Apple sau HTC. Widget, gadget pareau numele unor localitati de prin tari indepartate in lumea in care pasisem timid.
Treceam la blonde, brunete sau roscate, silicon, botox sau natural. 10 morti sau 1025. Arma crimei a fost un cutit, un topor sau o mitraliera. De vina e Osama sau Bush. Cine, unde si cand a facut plaja, cine s-a despartit de cine si al cui e copilul din burta fara celulita a vreunei dive. Cercetatorii britanici nu scriau in php sau java, ci in cuvinte simple despre marimile diverselor organe sau cat "mult" e prea mult.
Wallpaperele au devenit machete, ringtonurile s-au estompat si au fost inlocuite cu o fraza "Unde e BT-ul?" . Corectarea unui cod html a devenit corectarea unor cuvinte mancate in sapou.
Nu mai asteptam noaptea sa vad live cum se lanseaza iPhone sau Nokia N95, ci sa se desemneze Oscarurile sau sa iasa Obama presedinte.
Lumea mi s-a intors asa cu capul in jos fara sa-mi dau seama. Am invatat lucruri lumesti. Socante. Amuzante. Am invatat oamenii si lumea din jur. Mi-am dat seama, cu tristete uneori, ca un terminal mobil e mai natural decat o frumusete de pe covorul rosu, ca traim printre animale cu doua picioare si ca a fi superficial e o calitate extraordinara. Am vazut cum oamenii, cuvantatoarele, sunt mai tristi, mai pierduti si mult mai reci decat obiectele.
Daca regret? Nu. Am facut un pas inainte si am invatat lucruri noi, si bune, si rele. Am intalnit oameni noi si mi-am schimbat numarul de telefon si incadrarea. Mi-am pus un fel de amprenta. Mi-am crestat adanc in suflet un fel de scarlet letter. Si nu regret. Poate doar uneori...
Si ma bucur ca lumea asta nu a devenit lumea mea, pentru ca desi stiu ce a mai facut Britney, fiecare secunda in care Michael si-a dat duhul si cati oameni au murit in toate cutremurele din lumea asta, totul e o simpla statistica, sunt simple idei, sunt informatii. In esenta eu am ramas eu, eu am cazut dar nu am decazut si am invatat sa ma ridic asa cum nu credeam. Am invata ca "atunci cand cineva iti da o palma trebuie sa intorci si celalalt obraz" e fals. Atunci cand cineva iti da o palma trebuie sa mergi inainte si sa ripostezi.
Am invatat sa nu mai tac atunci cand am ceva de zis, sa nu mai imi fie rusine si de umbra mea. Am invatat sa-mi sustin ideile, sa pun intrebari, sa ma adaptez oricarui mediu, sa ma strecor pe oriunde pentru a ajunge unde vreau si unde trebuie. Am reusit sa devin uneori mai rece si mai rationala decat trebuie. Am invatat ca lumea asta in care traim nu era basmul ala frumos pe care-l credeam, in care oamenii sunt buni, inteligenti si frumosi.
Cu toti nervii pe care-i am uneori si cu toata mizeria din jur, daca ar fi sa aleg din nou, as alege acelasi lucru pentru ca asa am ajuns sa ma cunosc mai bine, sa fiu mai eu si sa pot sa ma las dusa de val fara sa ma schimb. Asa am ajuns sa imi formez o lume rotunda, cu bune si rele, cu partile ei privite din diverse unghiuri. E ca si cum toata viata ai locui intr-un cartier frumos si curat si nu esti constient de faptul ca dincolo mai exista strazi cu gropi sau poate strazi de o mie de ori mai frumoase. Am ajuns sa cunosc aproape tot :).
Mai mult de atat, am invatat ca poti sa fii liber si sa ramai TU, chiar si atunci cand ai toata Libertatea din lume si ai putea usor sa te pierzi.
Mi se parea totul o joaca interesanta. Cuvinte noi... cuvintele vechi nu prea le mai puteam folosi pentru ca scriam pentru un altfel de public, ep care il credeam fictiv. Alte lucruri. Lasam in urma telefoanele mobile, software-ul, html-ul, butoane, tot ce insemna geek si care-mi placea si-mi place. Ma angajasem la un tabloid. Fix acum trei ani. Nu mai interesa pe nimeni daca e QWERTY sau touchscreen, daca e windows mobile sau symbian, daca e polifonic sau nu, daca si ce functii are. Rezolutii, pixeli, rezistenta la soc sau apa, daca e Nokia, Samsung, Apple sau HTC. Widget, gadget pareau numele unor localitati de prin tari indepartate in lumea in care pasisem timid.
Treceam la blonde, brunete sau roscate, silicon, botox sau natural. 10 morti sau 1025. Arma crimei a fost un cutit, un topor sau o mitraliera. De vina e Osama sau Bush. Cine, unde si cand a facut plaja, cine s-a despartit de cine si al cui e copilul din burta fara celulita a vreunei dive. Cercetatorii britanici nu scriau in php sau java, ci in cuvinte simple despre marimile diverselor organe sau cat "mult" e prea mult.
Wallpaperele au devenit machete, ringtonurile s-au estompat si au fost inlocuite cu o fraza "Unde e BT-ul?" . Corectarea unui cod html a devenit corectarea unor cuvinte mancate in sapou.
Nu mai asteptam noaptea sa vad live cum se lanseaza iPhone sau Nokia N95, ci sa se desemneze Oscarurile sau sa iasa Obama presedinte.
Lumea mi s-a intors asa cu capul in jos fara sa-mi dau seama. Am invatat lucruri lumesti. Socante. Amuzante. Am invatat oamenii si lumea din jur. Mi-am dat seama, cu tristete uneori, ca un terminal mobil e mai natural decat o frumusete de pe covorul rosu, ca traim printre animale cu doua picioare si ca a fi superficial e o calitate extraordinara. Am vazut cum oamenii, cuvantatoarele, sunt mai tristi, mai pierduti si mult mai reci decat obiectele.
Daca regret? Nu. Am facut un pas inainte si am invatat lucruri noi, si bune, si rele. Am intalnit oameni noi si mi-am schimbat numarul de telefon si incadrarea. Mi-am pus un fel de amprenta. Mi-am crestat adanc in suflet un fel de scarlet letter. Si nu regret. Poate doar uneori...
Si ma bucur ca lumea asta nu a devenit lumea mea, pentru ca desi stiu ce a mai facut Britney, fiecare secunda in care Michael si-a dat duhul si cati oameni au murit in toate cutremurele din lumea asta, totul e o simpla statistica, sunt simple idei, sunt informatii. In esenta eu am ramas eu, eu am cazut dar nu am decazut si am invatat sa ma ridic asa cum nu credeam. Am invata ca "atunci cand cineva iti da o palma trebuie sa intorci si celalalt obraz" e fals. Atunci cand cineva iti da o palma trebuie sa mergi inainte si sa ripostezi.
Am invatat sa nu mai tac atunci cand am ceva de zis, sa nu mai imi fie rusine si de umbra mea. Am invatat sa-mi sustin ideile, sa pun intrebari, sa ma adaptez oricarui mediu, sa ma strecor pe oriunde pentru a ajunge unde vreau si unde trebuie. Am reusit sa devin uneori mai rece si mai rationala decat trebuie. Am invatat ca lumea asta in care traim nu era basmul ala frumos pe care-l credeam, in care oamenii sunt buni, inteligenti si frumosi.
Cu toti nervii pe care-i am uneori si cu toata mizeria din jur, daca ar fi sa aleg din nou, as alege acelasi lucru pentru ca asa am ajuns sa ma cunosc mai bine, sa fiu mai eu si sa pot sa ma las dusa de val fara sa ma schimb. Asa am ajuns sa imi formez o lume rotunda, cu bune si rele, cu partile ei privite din diverse unghiuri. E ca si cum toata viata ai locui intr-un cartier frumos si curat si nu esti constient de faptul ca dincolo mai exista strazi cu gropi sau poate strazi de o mie de ori mai frumoase. Am ajuns sa cunosc aproape tot :).
Mai mult de atat, am invatat ca poti sa fii liber si sa ramai TU, chiar si atunci cand ai toata Libertatea din lume si ai putea usor sa te pierzi.
Comments
Anyhow,
Ce mai inseamna 3 ani in ziua de azi?
Eventual, totul...
:)