Idile la distanta

Telegraf, telefon, internet. Apropierea asta, dezvoltata in timp pana cand ajungi sa fii oriunde, oricand, "in touch" cu oricine e faina si aiurea in acelasi timp. Mai urmeaza sa fie niste aplicatii pentru camerele web astfel incat sa fie imaginea 3D a persosnei cu care vorbesti. Sau, treaca de la mine 5D. Sa se transfere si mirosurile si mai stiu eu ce.

E aiurea de ce? Pentru ca apropierea asta, oricat de faina ar fi si de omoratoare de dor, te face uneori sa o consideri mult prea putin. Stiu ca e ceva stupid de genul - ce nu stii, nu-ti poate face rau - dar atunci cand vorbesti cu cineva pe internet, spre exemplu. Si poate il/o vezi si iti povesteste ultimele griji sau probleme ti-e ciuda ca nu poti sa fii acolo, iti dai seama ca niste cuvinte scrise/spuse de la sute/mii de kilometri distanta inseamna atat de putin... Mult prea putin. Si atunci te gandesti ca nu poti sa te teleportezi si stai si te doare putin sufletul si te simti mic, insignifiant, rapus de tehnologii, inventii si viata in general.

Pe de alta parte, ce bine ca putem fi la curent cu orice, oricand, in direct, in timpul evenimentelor. Vedem oameni, ii auzim, totul e la un click distanta sau la apasarea tastei verzi. Totul? Totul asta e asa de plastic si rece si iluzoriu si, in acelasi timp, dureros de necesar si niciodata suficient.

Ce rau ne fac, uneori, lucrurile care ne fac bine. Parca ar fi oameni. Parca am fi noi.

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Sandy Belle :)

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii