LoL

Suntem generatia jumatatilor de masura. Generatia pe fuga. Generatia care vrea tot dar nu stie exact ce anume, care alearga in toate directiile si nu reuseste sa pastreze niciuna. Generatia fara tinta. Copilul lasat singur in magazinul cu dulciuri şi jucarii care îşi umple mâinile şi buzunarele cu prea multe bunatati si in final, pana sa plece spre casa, le lasa pe toate, plictisit. Suntem adeptii principiilor graite, dar nu le aplicam. Suntem răi, egoişti, grăbiţi. Ne plac etc-urile si shortcut-urile. Asa, in viata, in general.

Totul a inceput acum vreo 15 ani cu mIRC-ul. "asl pls". Apoi au urmat altele... sal, c f?, n.b., p.b., nvm, t.i.
Facem lucrurile repede, pe jumatate sau nici atat. Ne ducem visele pana intr-un punct. Avem aripile scurte. Terminate aiurea, brusc. Nu frante, ci boante.
Iubim cu grija, prescurtat. In reprize mici, punctuale. Ne iubim virtual. Ne acordam atentie pe messenger: buzz. t.i. Ne forwardam mailuri cu flash-uri si gif-uri stupide cu ingeri care arunca sageti cu varful in forma de inima, felicitari care sclipesc si arunca artificii in timp ce se aude un sunet stupid pe fundal si alte chestii aiurea. Ne :* sau :x, iar uneori :D sau :p

Ne gasim fericirea in familii virtuale, in SIMS sau alte jocuri asemenea, ne simtim puternici si activi in WOW, EVE sau Counter. Ne intalnim cu prietenii in Restaurant City si CafeWorld.

Totul e ok  si suntem cool, iar daca se intampla ceva pana la urma e n.p., s-o rezolva cumva si ajungem iar sa :)) Sentimentele sunt si ele litere si se formeaza din tastaura sau sunt alese dintr-o lista si prind viata cand apasam enter. Au viata scurta deoarece mor cand inchidem fereastra de mess sau cand stergem emailul sau sms-ul. 

Existam partial, fragmentati. Ne intelegem din cuvinte putine si poate din priviri. Ne ghidam dupa tonuri de apel. Nu mai avem conversatii. Ce sens are sa mai deschidem gura sa formam cuvinte cand literele, ele singure, sunt de ajuns?

Omul din Neanderthal revine la moda. Comportament, exprimare, vestimentatie -aproape lipsa-. Doar parul lung, ala din cap de pe piept sau de pe picioare nu mai e la moda. Ca sa ne deosebim, totusi, de maimute.

Cred ca oamenii o sa ajunga sa aiba implantate niste leduri, in frunte si o tastatura in mana stanga, iar atunci cand o sa se vada o sa apese doua trei buntoane si o sa comunice rauri de cuvinte. c.f.? /  bn. u? /  cm :( /  d c? /  plm! =((

Partea buna? Nu mai consumam atata hartie, nu mai avem nevoie de creioane si salvam copacii. Da, chestiile alea cu un băţ maroniu negricios sau gri, brazdat de niste adancituri, denumit tulpina, care are in varf niste linii mai subtiri, destul de strambe, denumite crengi, pe care cresc niste ovaluri verzi cu varfurile zdrenturoase, denumite frunze. Daca vacile sunt mov pentru unii copii, poate nu stie toata lumea cum arata un copac sau daca-l vede nu stie unde sa-l incadreze. -da, stiu ca exagerez, dar m-as distra sa-i explic cuiva copacul-