!? Procentual, oamenii sunt majoritar sortiti pierii ?!
Oamenii nu sunt altceva decat bucati de carne. Cifre. Procente. Marfa. Sunt vanduti, cumparati, mutati, omorati. Statistici.
De vina e mereu sistemul sau vremurile. Sistemul care sunt alti oameni sau vremurile... pe care le construim noi. Micii zei se joaca asa cu soarta. Un puzzle asa in care, uneori, unii dintre noi suntem prinsi asa... la gramada. Vanduti la bucata, uneori la kilogram. Taiati procentual.
Taiem 25% din salarii si 15% din pensii sau 25% din oameni. Se vand trusturi de presa, companii ca nista gaoace in care nu ar locui nimeni. Angajatii asteapta noile directive. Cati o sa fie dati afara, cati raman si in ce conditii. Soarta asta ia uneori forma unor oameni, de a caror soarta se ocupa cine stie cine. Poate Dumnezeu. Poate alti mici zei.
O femeie spunea zilele trecute ca, asta a fost, la Giulesti la maternitate "copiii aia nu au avut zile". Ma gandesc ce enervant si reconfortant, poate, e sa gasesti asa scuze dintr-astea care-ti refuza orice alte intrebari. Accepti pentru ca asa a fost sa fie, nu au mai avut zile, asa le-a fost dat. E... ca sa fim in ton, strigator la cer sa te resemneyi asa aiurea in fata destinului, sortii, vietii... whatever. Dar, pana la urma, decat sa orbecai aiurea ca nebuul incercand sa cauti raspunsuri, mai bine pui stampila fatalitatii si astepti sa vezi ce-ti mai pica in cale. O fi bine, o fi rau. Viata asta devine, uneori, un fel de cursa aiurea impotriva ta. Numeri zilele si le scrijelesti pe un perete ca oamenii aia din inchisoare, numai ca tu astepti sa ti se termine... ele, cate ti-au fost date.
Si, atunci pentru ce? Ca sa te detasezi nu prea ai cum. Privitor din umbra, de pe margine, asa cum sunt, pot sa inteleg tragismul, dar n-am cum sa-l simt, ferita fiind pana acum de fatalitati de acest gen si ma intreb... atunci cand nu mai au solutii, pentru ce li se mai trimit probleme?
E ca un fel de test asa... suntem prototipuri. Ia sa vedem care rezista, cat si la ce si apoi, daca gasim omul perfect, incepem sa-l producem in masa. Din ce in ce mai mult. viata asta mi se pare un joc sadic si ingenios al cuiva destul de inventiv.
De vina e mereu sistemul sau vremurile. Sistemul care sunt alti oameni sau vremurile... pe care le construim noi. Micii zei se joaca asa cu soarta. Un puzzle asa in care, uneori, unii dintre noi suntem prinsi asa... la gramada. Vanduti la bucata, uneori la kilogram. Taiati procentual.
Taiem 25% din salarii si 15% din pensii sau 25% din oameni. Se vand trusturi de presa, companii ca nista gaoace in care nu ar locui nimeni. Angajatii asteapta noile directive. Cati o sa fie dati afara, cati raman si in ce conditii. Soarta asta ia uneori forma unor oameni, de a caror soarta se ocupa cine stie cine. Poate Dumnezeu. Poate alti mici zei.
O femeie spunea zilele trecute ca, asta a fost, la Giulesti la maternitate "copiii aia nu au avut zile". Ma gandesc ce enervant si reconfortant, poate, e sa gasesti asa scuze dintr-astea care-ti refuza orice alte intrebari. Accepti pentru ca asa a fost sa fie, nu au mai avut zile, asa le-a fost dat. E... ca sa fim in ton, strigator la cer sa te resemneyi asa aiurea in fata destinului, sortii, vietii... whatever. Dar, pana la urma, decat sa orbecai aiurea ca nebuul incercand sa cauti raspunsuri, mai bine pui stampila fatalitatii si astepti sa vezi ce-ti mai pica in cale. O fi bine, o fi rau. Viata asta devine, uneori, un fel de cursa aiurea impotriva ta. Numeri zilele si le scrijelesti pe un perete ca oamenii aia din inchisoare, numai ca tu astepti sa ti se termine... ele, cate ti-au fost date.
Si, atunci pentru ce? Ca sa te detasezi nu prea ai cum. Privitor din umbra, de pe margine, asa cum sunt, pot sa inteleg tragismul, dar n-am cum sa-l simt, ferita fiind pana acum de fatalitati de acest gen si ma intreb... atunci cand nu mai au solutii, pentru ce li se mai trimit probleme?
E ca un fel de test asa... suntem prototipuri. Ia sa vedem care rezista, cat si la ce si apoi, daca gasim omul perfect, incepem sa-l producem in masa. Din ce in ce mai mult. viata asta mi se pare un joc sadic si ingenios al cuiva destul de inventiv.
Comments