Capra cu trei iezi. Poveste

Demult, tare demult, când iPhone era doar un telefon britanic ce se ridica in mijlocul unei sedinte si spunea "I, phone!", existau fiafilmele. Diapozitivele nu mi-au placut never ever, dar diafilmele da.
Scufita Rosie, Capra cu Trei Iezi, Punguta cu Doi Bani si muuulte, muuulte altele, le urmaream pe un perete, cu lumina stinsa.


Ba chiar, uneori, in functie de loc, personaj al povestii era si cate un intrearupator sau uneori o priza aflata pe peretele respectiv.



Pentru cei mai tinerei, care nu stiu ce inseamna sau le-au vazut, puse in sutii prin podusi si camari drept obiecte uzate, fara nici un sens, scop sau utilitate... imi pare rau. Erau chiar faine :) si in ciuda tehnicii, tehnologiei si tot ce deriva din cuvintele astea, mi-e dor uneori de ele.

Comments

Dani said…
Da !.. Am avut diafilm, exact ca cel din imagine, si zeci de povestioare "la cutie" pe care le vedeam seara de seara. Chiar daca nici atunci nu erau chiar "varful tehnologiei", aveau parca mai mult...suflet decat iPhone-urile si iPad-urile de astazi.

Popular posts from this blog

Opreste-te, clipa! Esti atat de frumoasa!

Scufita Rosie - varianta pentru adulti, versiunea lui Rares

Furiously Happy. Or not.