Timp

Prea mult în trecut sau în viitor si rareori în prezent. Cam asta e replica, scuza, ideea. Si mi se pare din ce in ce mai aiurea. E ca si cum ai fi egoist daca traiesti numai in prezent, pentru ca, intr-un fel, prezentul e al tau. Sau, in primul rand al tau.
E ca si cum ai uita, ai ignora, nu ti-ai pregati armele pentru cine stie ce batalie sau poate degeaba...
Prezentul e asa... fistichiu. Vine, pleaca, e, nu e, te cere atunci, acolo... si nu poti sa fii atunci si acolo mereu. Ar insemna sa fii obiect. Ar insemna sa fii etern oarecum sau sa treci prea repede. Sa fii anapoda, sa nu fii om. Sa fii altceva... idee poate sau, cum ziceam, obiect. Dar mai bine idee, cu toate ca ideile nu sunt ”prezent”. Ele sunt mereu trecut si predominant viitor...
Anyway, faza cu prezentul e un mare bullshit. Nu ai cum sa fii ancorat in prezent cand nici macar nu exista. Trecutul e palpabil, e senzorial... - da, da, si prezentul e si mai si, dar, in acelasi timp, nu e, i know, it's weird - Viitorul e interesant, e ciudat, e palpitant. Prezentul nu-i nicicum. Nici macar nu este.

Comments

Dani said…
Eu sunt de părere că prezentul e tot ce avem. Asta din simplul motiv că trecutul nu există, iar viitorul...cu atat mai puţin.

Trecutul nu este nici palpabil şi nici senzorial. Singurele mărturii ale trecutului sunt de cele mai multe ori amintirile. Iar ele, ca si memoria...sunt înşelătoare. Putem avea amintiri false, împrumutate, sau survenite în urma unor vise. Singurul lucru care poate dovedi ca avem un trecut este experienta pe care o avem...in prezent!

Cât despre viitor, pentru noi (cei care nu putem încă să călatorim în timp) el chiar nu există. E doar o potenţialitate, dar, partea cea mai frumoasă este că e determinat de singurul lucru pe care îl putem considera "real" : prezentul !

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

Sandy Belle :)