Zgarieturi atemporale

Si asa imi vine uneori sa ma duc undeva, sa ma duc niciunde mai degraba. Si asa ne vine, de fapt. Parca e sezonul venirilor de ducere. Somn. Toata lumea ar vrea sa doarma asa... pana cand lucrurile se intorc cu fundul in sus, sau din contra, revin cu picioarele pe pamant.
Cand simti nevoia acuta sa renunti la totul din jur si mai ales la tine, stiind de altfel ca, exceptand moartea, e cam imposibil, astepti sa treaca timpul prin tine si sa te zgarie rau de tot, cu ghearele pe suflet. Variantele sunt asa:
- timpul trece, ranile ghearelor trec si ele fara urme
- timpul trece, ranile trec dar raman cicatrici
- timpul trece, ranile supureaza mereu pana cand te duc la disperare
- timpul trece mereu, cu aceleasi gheare, poate chiar mai ascutite, mereu zgariindu-te

Din pacate, ultima varianta pare cea mai plauzibila. Mai ales in momente dintr-astea aiurea. Cert e ca varianta unu e absurda si apare doar atunci cand ai probleme inchipuite, de don'soara de pension. Realitatea e, totusi, pozitiva, adica intre. Uneori, de cele mai multe ori, pentru altii. Pentru tine doar atunci cand accepti inghitind in sec sau iti bagi picioarele. Pentru ca sa accept inghitind in sec nu-mi convine si nu pot, oricate zagrieturi mi-ar face timpul și pentru ca sa-mi bag picioarele nu pot pentru ca nu prea-mi sta in fire, pentru ca nu-ti bagi picioarele doar in tine ci si in ceilalti... spuneti voi ce ramane?

Sa ignori, sa faci haz de necaz, sa cauti solutii. Asta e... sa cauti solutii, daca nu esti prea sictirit, slab sau obosit. Eh, o fi that period of the month... 24/7 :)

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

Sandy Belle :)