Long live the internet.... or else...
Retelele de socializare sau... internetul in general ne ajuta sa avem prieteni, nu sa ii peirdem.
Vorbim de trei ori pe an pe messenger, necitim blogurile unii altora, ne dam like pe Facebook, vara, la pozele din vacanta, dam cate un reply pe Twitter si ne trimitem cate un sms sau vorbim 3 minute la telefon de ziua noastra. Macar atat. Daca nu ar exista internet si telefon mobil - dear mai degraba internet - nu am avea cum sa luam contatc cu ceilalti.
Trist, dar imi planuisem si azi, ca si de multe alte ori, ceva de genul - clar, de saptamana viitoare o sa reiau legatura cu Vlad, cu Simo, cu Ciprian si Alina, cu Sabin, cu Iulia, cu, cu, cu... o groaza de oameni pe care nu i-am mai vazut si de mai bine de doi ani desi ne-am promis mereu ca o sa ne vedem.
Ca sa iesim noi cu ei - cand sunt si ei doi - e practic imposibil. Am stat si m-am gandit si...treaba e asa - Weekendul asta a lucrat el si eu am fost libera, urmatoarele doua weekenduri le lucrez eu si el e liber, iar in cel de-al treilea suntem ocupati amandoi. Dar in timpul saptamanii? Pai... in urmatoarea saptamana eu o sa lucrez putin peste miezul noptii, iar saptamana cealalta el ajunge acasa dupa 10 seara si tot asa. Practic, gasim, intr-un caz fericit, un weekend pe luna in care sa fim amadoi liberi. Complet liberi. Si vreo seara o data la doua saptamani cand suntem amandoi acasa, impreuna, la ore decente.
Solutia ar fi sa iesim, separat. cu amicii, sa facem cu randul. Sa avem amici separat - si avem, ce-i drept, si ne vedem cu ei uneori - dar cu amicii aia pe care in trecuuuuut in vedeam zi de zi, o sa ne mai vedem vreodata, oare? Cand ai timp, altii sunt ocupati, cand ai timp, uneori, chiar daca altii nu sunt ocupati stii ca trebuie sa mergi acasa, sa faci o ciorba de vacuta - nu pentru ca nu ai putea sa te opresti la un restaurant unde sa iti fie pusa direct in fata, dar pentru ca aia de acasa, facuta de tine, e mereu mai buna. Sau, pur si simp,lu cand ai timp, trebuie sa te odihnesti. Si aici da, chiar asa e: trebuie.
So, long live the internet or else...
Si, totusi, someday... prin noiembrie, o sa incerc, cat de cat, sa ma revad cu unii oameni...
Vorbim de trei ori pe an pe messenger, necitim blogurile unii altora, ne dam like pe Facebook, vara, la pozele din vacanta, dam cate un reply pe Twitter si ne trimitem cate un sms sau vorbim 3 minute la telefon de ziua noastra. Macar atat. Daca nu ar exista internet si telefon mobil - dear mai degraba internet - nu am avea cum sa luam contatc cu ceilalti.
Trist, dar imi planuisem si azi, ca si de multe alte ori, ceva de genul - clar, de saptamana viitoare o sa reiau legatura cu Vlad, cu Simo, cu Ciprian si Alina, cu Sabin, cu Iulia, cu, cu, cu... o groaza de oameni pe care nu i-am mai vazut si de mai bine de doi ani desi ne-am promis mereu ca o sa ne vedem.
Ca sa iesim noi cu ei - cand sunt si ei doi - e practic imposibil. Am stat si m-am gandit si...treaba e asa - Weekendul asta a lucrat el si eu am fost libera, urmatoarele doua weekenduri le lucrez eu si el e liber, iar in cel de-al treilea suntem ocupati amandoi. Dar in timpul saptamanii? Pai... in urmatoarea saptamana eu o sa lucrez putin peste miezul noptii, iar saptamana cealalta el ajunge acasa dupa 10 seara si tot asa. Practic, gasim, intr-un caz fericit, un weekend pe luna in care sa fim amadoi liberi. Complet liberi. Si vreo seara o data la doua saptamani cand suntem amandoi acasa, impreuna, la ore decente.
Solutia ar fi sa iesim, separat. cu amicii, sa facem cu randul. Sa avem amici separat - si avem, ce-i drept, si ne vedem cu ei uneori - dar cu amicii aia pe care in trecuuuuut in vedeam zi de zi, o sa ne mai vedem vreodata, oare? Cand ai timp, altii sunt ocupati, cand ai timp, uneori, chiar daca altii nu sunt ocupati stii ca trebuie sa mergi acasa, sa faci o ciorba de vacuta - nu pentru ca nu ai putea sa te opresti la un restaurant unde sa iti fie pusa direct in fata, dar pentru ca aia de acasa, facuta de tine, e mereu mai buna. Sau, pur si simp,lu cand ai timp, trebuie sa te odihnesti. Si aici da, chiar asa e: trebuie.
So, long live the internet or else...
Si, totusi, someday... prin noiembrie, o sa incerc, cat de cat, sa ma revad cu unii oameni...
Comments