2012

Avea mâinile pline de sânge şi era atât de frumoasă. El fuma liniştit o ţigară. De undeva din spate se auzea zgomot. Probabil nişte artificii rătăcite, găsite la o oră mult prea târzie din noapte şi fâsâite aiurea. De Revelion. El mereu lucra de Revelion. Era una dintre puţinele zile din an când putea să aleagă între viaţă şi moarte. Când era Dumnezeul celorlalţi. Nu că în restul anului ceilalţi erau Dumnezeii lui. Doar e blasfemie... Dumnezeu e unul.
Sângele se scurgea atât de uniform încât, fără să aibă el vreun plan exact, i se părea că natura, universul sau cine ştie ce forţă naturală sau supra naturală îl ajuta.
Ea era în continuare moartă. Sângele curgea în continuare, iar breteaua albă de la sutien îi devenise de un roşu în degrade care se topea într-un grena ce în umbra nopţii părea negru. Îşi dusese planul la capăt. Se putea întoarce din nou la existenţa banală, la viaţa obişnuită care îi punea dimineaţă de dimineaţă un nod în gât. Se cobora din Dumnezeire de parcă muşcase din măr la îndemnul Evei. Dar Eva lui stătea întinsă pe jos, schimonosită, lângă el.

LA MULTI ANI!

Daca toata lumea are rezolutii, m-am gandit să am si eu una. O promisiune pe care mi-o tot fac de vreo doi ani... Sa mai scriu o carte. Si randurile de sus nu semnifica un inceput al promisiunii ci o poveste de blog care va continua cu idei, chipuri creionate cu diaritice si forte care se dezlantuiesc aiurea, în nopţile mele târzii, ca asta de acum. Pentru lucrurile "serioase" o să mă rezum la poezie... sau cine ştie.

Si mai imi propun să nu fie nevoie de vreun creion corector în viata de zi cu zi, toate sa le fac sa fie curate, ordonate...