Family is...

Daca scrii pe Google "family is" iti apar urmatoarele variante:
  • the most important influence on young adults
  • more important than friends
  • (is)n't just bloood quotes
Si eu am cateva intrebari. Pentru tine ce inseamna familia? Cand familia pe care ti-o formezi devine mai importanta sau cel putin la fel de importanta precum cea in care te-ai nascut? E simplu, usor, vine de la sine, se poate mereu ca familia nr 2 sa treaca si ea pe locul 1? Sa fie le egalitate cu cea pe care ai numit-o astfel atata vreme?

Poate... uneori... nu se poate sau nu esti suficient de puternic sa iti infigi propriile radacini in propria familie si ramai agatat de cealalta. Sau nu vrei sau nu o consideri suficient de buna, incat sa faci pasul asta. Sau, se poate vreodata sa faci pasul asta for real, sau e o obisnuinta si atat, un cuvant.

De ce imi pun intrebarile astea acum si nu in urma cu ceva vreme, veti zice? Pai nu mi le pun eu. Sunt intrebari puse asa, pentru ceilalti. Sau vreau sa vad raspunsurile. Sunt niste dileme pe care le-am avut, intrebari ale caror raspunsuri le-am gasit. Satisfacatoare sau nu, le am acum. Altii, in schimb, se mai intreaba, normal de altfel. Dar, totusi, cand, cum si de ce se produce schimbarea asta? Si, daca nu se produce nici atunci... care e solutia?

Just think about it, sleep on it si apoi... write the damn answer! :) pliz

Comments

Anonymous said…
Pai ma draga, nu-i un pic ridiculuta intrebarea? E ca si cu orice alte afinitati - in idiotenia de creier ti se formeaza in timp carari batatorite rau de tot, ca urmare a apelarii dese a anumitor amintiri/conexiuni (fapte, senzatii, sentimente whatever). Mai adesea asa decat invers, familia e aia cu care ai trait j'de ani, te-ai ajutat, indatorat, respectat, iubit etc.

Acu', daca asta o fi fost cazul, apai cararile alea au devenit ditai autostrazile, cu o cârca de benzi pe sens. Greu sa bati asta. However, ca reusesti sa gaesti o familie cu care sa te afinitezi mai abitir decat cu a veche sau nu, nu o vad ca fiind o problema in nici unul din cazuri.

Da-i doar parerea mea si da' de unde-ti vin ideile astea?
Intrebarea nu e... ridiculuta. Nu e vorba despre afinitati. Tocmai, vorbeam desore sentimentul ala 100% de familie. Pe de o parte, sunt persoane care considera prieteni buni si vechi - familie - , persoane care pot sa infieze copii si sa ii considere Èšai lorÈš. Nimic rau in asta.
Dar... pentru mine de exemplu, legatura aia de nerupt, oamenii aia pentru care ai face orice oricand sunt doar cei blood related. Pentru ca asa ii simt. Ceilalti, fie ei si rude, dar fara a avea o legtura directa cu ei - chit ca i-am vazut la fel de des si am la fel de multe amintiri/conexiuni cu ei - sunt undeva acolo... Nu stiu cum. Vorba aia m-as lepada de ei la prima strigare.

Fara a fi right/wrong, pentru unii familia e pur si simplu oricine e apropiat/intelegator samd... Pentru altii, e mai hai-hui asa, cum sunt eu cu chestia asta ”de sange”.

Astfel, intrebarea mea e valida, pentru ca voiam sa aflu alte raspunsuri.


Si, apoi, intrebarea finala - cand si cum reusesti. fra a face un compromis, ci pur si simplu de la sine, cand ai o sotie/un sot sa ii simti familie, nu doar o persoana apropiata, un act si doua semnaturi? Se intampla, oare? In ce feluri si cum? Ca sunt probabil o gramada.
Anonymous said…
Iertare, caldura mare graba reformulez: intrebarea nu-i cam ridiculuta? :)

Nu dubiez validitatea intrebarii, ci ma amuza cum bati din picior: da' de ce alti copii au mai multi prieteni ca mine? :)

Si revin, ca's nesimtit: pai nu-i numai frecventa relatiilor, ci si natura lor, calitatea, durata etc. Sunt atatea variabile in joc - e imposibil de raspuns generic la intrebare. Dar in cazul particular in care cineva a avut familia ideala (compusa din persoane ideale) si intalneste o alta persoana x ideala, cu exceptia situatiei in care s-ar intampla the unthinkable, simplu nu ar avea timpul necesar sa ajunga vreodata la relatii identice cu cele pe care le are cu familia. Asta era ideea mariei mele.

Iar acum tema ta de acasa e sa studiezi in detaliu istoria persoanelor pe care le invidiezi respectuos da' voluptuos - pun pariu ca fie nu au habar la cine tin mai mult (si sper sa nici nu se afle vreodata in situatia sa descopere, pentru ca astea-s incercari extreme), fie relatiile cu alte persoane compenseaza prin calitate, natura samd durata mai scurta.

Astea mi se par lucruri evidente si de aici mirarea ca ce-ti veni cu asa intrebari... cum am mai zis... cuvantu' ala tare :p Am avut retineri sa ma revelationez in toata splendoarea mea de psihologu' de serviciu, ca voi simplii muritori nu sunteti construiti suficient de solid incat sa supravietuiti la asa aparitie, insa zic eu ca formularea corecta a intrebarii tale era - 'da' unde-i marea iubire a vietii mele, da' de ce nu vine, da' vreau sa vie!...' Ho soro, rabdare, te va pali crancen mai devreme sau mai tarziu, ca de moarte, taxe si bizareria asta nu scapa nimeni.

...Cred :)

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

Sandy Belle :)