A fost odata ca niciodata

Cand ti se termina povestile. Despre asta vorbeam intr-o zi, ceva mai demult, cu Alinutza. Si mi-am dat seama ca povestile nu ti se termina, orice usi ai deschide si oriunde ai ajunge. Mereu apar altele, si mai frumoase. Povesti. Nu usi. Usile raman mereu in spate, deschise. Ca sa poti sa privesti, cu melancolie. Nu cu regret.

Comments

Popular posts from this blog

COMPUNERE: Primavara

...

Despre moarte si cei care o tin in viata