Would YOU DIE for...
- me?
- them?
- anyone?
Si, daca sa spunem ca ai putea sa cedezi dretpul tau la viata, asa cum cedezi o jumatate de sandvis, ar fi mai ok, mai moral, mai curat decat o simpla sinucidere?
Nu implica amandoua decizia de a renunta la viata? Nu e nimeni erou inp ovestea asta. Ambele optiuni de a renunta la viata implica o gramada de curaj, ceva nebunie si un strop de prostie. Motivele, care ar fi ele, indiferent de situatie, oricand in viata, sunt anulate. Finalul e acelasi: alegi sa renunti la viata, alegi sa ii lasi pe ceilalti să ”deal with it”.
Ba mai mult, ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” nu înseamnă ”iubește-l mai mult”. Nu înseamnă, pe de altă parte, să te iubești pe tine mai puțin. Oricum, dacă nu reușești să te împaci, în primul rând cu tine, să te accepți, să te iubești, să lupți /poate cu arme inegale/ totul e o glumă. Pe care, ce-i drept, o trăim cu toții, deseori. Unii, mereu.
”Ce ție nu-ți place, altuia nu face” e iarăși o contradicție. Nu ți-ar plăcea ca X să-și dea viața pentru tine, dar tu îți dai viața pentru X. Dacă ți-ar plăcea ție, ar însemna, logic vorbin, să accepți ca X să moară. Asta dacă ar fi de ales tu sau eu. Și, atunci, totul ar deveni o problemă absurdă și fără răspuns. Unul dintre voi ar face o greșeală. Tu sau el? Tu că renunți în favoarea lui sau el că, laș fiind, as accepta Sau, poate ar crede, așa cum crezi și tu, că e mai bun.
So, ai putea să mori pentru altcineva? DA, ca să scapi de tot, DA, pentru că persoana celalată merită mai mult (judeci asta tu, cel care ia o astfel de decizie tampita?!), DA pentru că....?
Și, pe de altă parte, dacă ai avea opțiunea asta și nu ai folosi-o, cum ai putea să trăiești mai departe, simțindu-te un fel de criminal? Nu? Doar ai spus NU, lasă-l pe el/las-o pe ea/lasa-i pe ceilalți să moară. Sau, celalalt nu ar fi condamnat, prin decizia ta, sa trăiască forever cu senzația că ți-a semnat, indirect totuși, condamnarea la moarte?
So? Ce e etic, moral, logic, corect? Ce e acceptabil și ce nu?
Comments