Cand asteptarea in sine devine o consolare...

Uneori asculti un cantec doar pentru ca iti plac doua versuri din refren. Sau nici macar din refren. Doua versuri pur si simplu, pe care le auzi o data si gata, nu se mai repeta, dar asculti, totusi, piesa, pana la sfarsit. De mai multe ori. 

Sau citesti o carte pentru ca iti place scurtul paragraf de pe ultima coperta. Sau nici macar atat. Iti place titlul. Si o citesti pe toata nestiind despre ce e vorba, ce urmeaza sa se intample sau unde e paragraful ala. O citesti si ajungi sa o iubesti pe parcurs. Sau iti plac doar trei capitole din 14. Sau ramai doar cu paragraful care te-a cucerit initial. Sau... nu iti place neaparat, dar vrei sa o termini, sperand ca pana la final... Da, asa e, de multe ori nu mai ajungi la final si nu mai dai doi bani pe ce ar putea sa se mai intample asa cum nu ar fi meritat cartea aia doi bani. 

Deseori te uiti la un film pentru ca iti place trailerul. Si daca il vezi la cinema, chiar daca e dezamagitor, stai pana la final...pentru ca e aiurea sa pleci in timp ce ruleaza, pentru ca ai dat o gramada de bani pe bilet, pentru ca mai ai cola si popcorn, pentru ca mai esti cu cineva, pentru ca... Uneori si acasa il vezi pana la final...

Cert e ca viata asta, asa cum e ea, e traita, uneori, pana la final. Pana la finalul ei, nu pana cand decizi tu sa inchizi cartea sau sa apesi butonul de "off". Dar poate pentru asta nu sunt de ajuns amintirile unei perioade frumoase, imposibil de repetat, imposibil de copiat, ci e nevoie si de speranta ca, intr-o zi, cine stie cand o fi, s-o mai intampla ceva frumos. Macar un sfert de strofa, o replica a unui personaj oarecare sau doua randuri pe o pagina gri... cine stie...

------------------------

Niste cuvinte care iti schimba perspectiva dintr-o dezamagire, sau cel putin dintr-o realitate dura si in care pari nelalocul tau, intr-o decurgere a zilelor cu un iz de "ia sa vedem ce se mai intampla pana la final". Fraza era ceva de genul:
"I'm sorry for saying you became the kind of person you hated and laughed at. Actually, I think your life took an unexpected turn, you've become something you never saw coming."

Comments

Anonymous said…
Da, da, exact asa, anticipez emotionat filmul TV pentru ca mi-e foame si nu m-as ridica de la comp doar pentru asta si-l vad pana la sfarsit pentru ca dupa bere ma ia cu somn si mi-e lene sa ma ridic din pat. Cu modestie si respect, indraznesc sa adaug ca am atipit si eu meditand ce curs ar fi putut lua viata mea daca in locul reclamelor la Sapporo mi s-ar fi intamplat cu suc de rosii. Cu asa ghies subliminal, probabil nu as mai adormi dupa masa si, evident, as rasturna muntii. Dar vorba ta, ce poti face, te uiti mai departe si speri... poate maine ai noroc si ti se va intampla un commercial minunat care-ti va schimba viata.
December 29, 2013 at 2:34 PM
Post a Comment

Popular posts from this blog

COMPUNERE: Primavara

A venit primavara. Pasarile calatoare se intorc din tarile calde (bronzate, relaxate si cu cadouri pentru cei dragi) , in stoluri cu forma de V care brazdeaza cerul senin (atunci cand nu e innorat) . Pajistile sunt acoperite cu un covor verde (plin de pamant si praf) , brodat ici-colo cu flori de diferite culori (limitate, pentru ca flori gri si negre, spre exemplu, nu prea se gasesc) . Primii care si-au scos sfiosi capul prin stratul de zapada au fost ghioceii, vestitorii primaverii. Pomii s-au imbracat in haine de sarbatoare (costume populare pastrate la naftalina prin cine stie ce muzeu al taranului roman) . Crengile sunt pline de flori din care, la vara, vor creste fructe pe care (in mod logic, temporal si cursiv) taranii le vor culege voiosi (sau, ma rog, in functie de starea lor din ziua respectiva. Atata le trebuie sa se scoale cu fatza la cearsaf sa-mi strice mie compunerea!!!) Ce, nu va aduceti aminte de compunerile cu anotimpuri? Doar azi e prima zi de primavara, nu?
Read more

...

Dincolo de plictiseala, de timp, de idei fara sens care ma bantuie aiurea, de imagini care ma ating cand vreau sa ma feresc de ele, de lucruri pe care nu vreau sa le inteleg, de cuvinte pe care ma prefac ca nu le aud si multe alte obstacole care ma impiedica uneori sa ma ascund deep down inside, am chef de ceva. Vreau sa ma inchid in camera mea si in mine, sa dau aerul conditionat la... 10 grade (sau 8), sa ma imbrac cu un pulover si sa imi fac o cana cu vin fiert. All the rest is irony...
Read more

Despre moarte si cei care o tin in viata

In majoritatea spitalelor e un miros apasator de boala... La Institutul Oncologic Fundeni mirosul e altfel. Parca in aer plutesc ultimele secunde. Miroase greu a moarte. Oameni stravezii care se plimba incet pe langa tine, pe care daca intinzi mana sa ii atingi ai impresia ca o sa treci prin ei, ca prin niste fantome. Vorbesc in soapta, nu schiteaza niciun gest. E liniste, mult prea cald. In fundal se aude un radio... Romania Actualitati cred. Peretii, targile, scaunele cu rotile, lifturile, mesele seci din bufet. Toate dor. Toate striga a resemnare. Poate niciodata nu am regretat mai mult ca azi ca nu m-am facut medic. Asistente reci, infirmiere cu fetze innegrite parca de atmosfera din jur. Doctori prea grabiti, prea importanti ca sa-ti dea atentie. O femeie isi taraste corpul spre sala de mese. A avut cancer la sanul drept. I l-au extirpat. Acum are cancer la ficat. O fata de vreo douazeci de ani e dusa intr-un scaun cu rotile spre sala de radioterapie. O femeie isi varsa amarul la ...
Read more