Cand asteptarea in sine devine o consolare...

Uneori asculti un cantec doar pentru ca iti plac doua versuri din refren. Sau nici macar din refren. Doua versuri pur si simplu, pe care le auzi o data si gata, nu se mai repeta, dar asculti, totusi, piesa, pana la sfarsit. De mai multe ori. 

Sau citesti o carte pentru ca iti place scurtul paragraf de pe ultima coperta. Sau nici macar atat. Iti place titlul. Si o citesti pe toata nestiind despre ce e vorba, ce urmeaza sa se intample sau unde e paragraful ala. O citesti si ajungi sa o iubesti pe parcurs. Sau iti plac doar trei capitole din 14. Sau ramai doar cu paragraful care te-a cucerit initial. Sau... nu iti place neaparat, dar vrei sa o termini, sperand ca pana la final... Da, asa e, de multe ori nu mai ajungi la final si nu mai dai doi bani pe ce ar putea sa se mai intample asa cum nu ar fi meritat cartea aia doi bani. 

Deseori te uiti la un film pentru ca iti place trailerul. Si daca il vezi la cinema, chiar daca e dezamagitor, stai pana la final...pentru ca e aiurea sa pleci in timp ce ruleaza, pentru ca ai dat o gramada de bani pe bilet, pentru ca mai ai cola si popcorn, pentru ca mai esti cu cineva, pentru ca... Uneori si acasa il vezi pana la final...

Cert e ca viata asta, asa cum e ea, e traita, uneori, pana la final. Pana la finalul ei, nu pana cand decizi tu sa inchizi cartea sau sa apesi butonul de "off". Dar poate pentru asta nu sunt de ajuns amintirile unei perioade frumoase, imposibil de repetat, imposibil de copiat, ci e nevoie si de speranta ca, intr-o zi, cine stie cand o fi, s-o mai intampla ceva frumos. Macar un sfert de strofa, o replica a unui personaj oarecare sau doua randuri pe o pagina gri... cine stie...

------------------------

Niste cuvinte care iti schimba perspectiva dintr-o dezamagire, sau cel putin dintr-o realitate dura si in care pari nelalocul tau, intr-o decurgere a zilelor cu un iz de "ia sa vedem ce se mai intampla pana la final". Fraza era ceva de genul:
"I'm sorry for saying you became the kind of person you hated and laughed at. Actually, I think your life took an unexpected turn, you've become something you never saw coming."

Comments

Anonymous said…
Da, da, exact asa, anticipez emotionat filmul TV pentru ca mi-e foame si nu m-as ridica de la comp doar pentru asta si-l vad pana la sfarsit pentru ca dupa bere ma ia cu somn si mi-e lene sa ma ridic din pat. Cu modestie si respect, indraznesc sa adaug ca am atipit si eu meditand ce curs ar fi putut lua viata mea daca in locul reclamelor la Sapporo mi s-ar fi intamplat cu suc de rosii. Cu asa ghies subliminal, probabil nu as mai adormi dupa masa si, evident, as rasturna muntii. Dar vorba ta, ce poti face, te uiti mai departe si speri... poate maine ai noroc si ti se va intampla un commercial minunat care-ti va schimba viata.

Popular posts from this blog

Opreste-te, clipa! Esti atat de frumoasa!

Scufita Rosie - varianta pentru adulti, versiunea lui Rares

Furiously Happy. Or not.