Oameni mici pe care sa-i lasam sa creasca mari. Asa cum vor ei.

Lupu-si schimba parul, dar naravul ba. Nu se potriveste ca o manusa zicala, dar acolo, cat de cat. Nope, tot nu imi plac copiii. Nici macar cu o farama in plus. In mare parte din cauza parintilor lor - si adultilor in general - care vorbesc cu ei folosind cuvinte, intonatii si expresii aiurea, care ii imbraca in haine gingase, care imita tot felul de animale - why???- si care sunt penibile - din pacate nu se prea gasesc haine normale pentru copiii mici, desi ei saracii habar nu au ca sunt imbracati precum o pisica sau alta vietuitoare -, care se poarta bizar cu ei, ca si cum nu ar fi tot oameni, ci altfel de vietati.

Ei bine, eu am nascut un om. Mai mic ce-i drept, dar un om, cu personalitatea lui, cheful de a face sau nu ceva si cu un fel de a fi pe care urmeaza sa il tot descopar si sa aflu daca imi place sau nu. Destul de simpatic, dar nici genul ingeras, mai cuminte decat se spune ca sunt copiii, dar totusi enervant uneori si deloc "usor de spart" asa cum credeam eu ca sunt bebelusii - nu mai luasem nici unul in brate pana acum si auzisem ca sunt fragili. nu-s. deloc. -

Ce urmeaza? Habar nu am. Cert e ca ne doresc - mie si lui - urmatoarele:

• sa fie indeajuns de independent incat sa vrea sa faca propriile greseli pentru a invata ce e cu viata asta si eu sa il las sa greseasca de cate ori si cum vrea, fara a-i impune drumul corect gasit de mine
• sa fie la fel de incapatanat ca si mine - chiar si atunci cand greseste - si la fel de bun si linistit ca si tatal lui - atunci cand gresesc altii -
• sa imi fie indeajuns de prieten incat sa imi povesteasca tot ce ii trece prin minte, dar sa ma vada totusi indeajuns de parinte cat sa aiba secretele lui pe care sa nu mi le impartaseasca
• sa nu se laude niciodata cu ce are, ce stie sau ce poate. sa lase lucrurile sa vorbeasca de la sine
• sa aiba o imaginatie atat de bogata incat sa nu se plictiseasca niciodata si sa se simta extraordinar cu propria persoana
• sa aiba incredere in el asa cum eu nu am avut niciodata in mine si sa nu renunte niciodata la visele lui pentru a le face pe plac altora - nici macar mie, oricat de mult m-ar intrista asta -
• sa stie cum sa cada, sa accepte ca il doare si sa se ridice imediat, nu zambind fals, ci privind calm inainte
• sa iubeasca asa cum vrea, atat cat vrea, pe cine vrea si sa nu ii fie frica sa plece, sa spuna "nu", sa accepte "nu", sa raneasca - pentru ca deseori trebuie sa o faci -, sa ierte doar daca e nevoie si sa isi recunoasca greselile daca sunt mari
• sa fie indeajuns de detasat, rational si rece pentru a face ceea ce trebuie
• sa nu uite ca viata nu e un puzzle si ca piesele nu trebuie aranjate intr-un fel si unul singur, ci te poti juca cu ele pana cand formezi imaginea care-ti place si ca, oricand, dincolo de aparente, idei, preconceptii si esecuri, poti sa strici totul si sa o iei de la capat. doar sa nu uiti de unde incepe totul si unde vrei sa ajungi.
• si, mai presus de toate, sper sa poata oricand sa ignore orice as scrie sau i-as spune eu ca mi-as dori sau nu mi-as dori si sa isi scrie/creeze/stabileasca propriile reguli
• si mai presus de toate sa ma tin de cuvant... si sa-l las sa creasca mare asa cum simte, sa fie asa cum vrea, sa-l ajut atunci cand trebuie si sa il accept asa cum e.