TENTATIVĂ DE ŞPAGĂ LA ANAF! Cu martori...
Yep! Aţi citit bine. Am fost martoră la unul dintre lucrurile pe care le urăsc cel mai mult. O şpăguţă la ANAF. Ba chiar una nereuşită, nu ştiu dacă pentru simplul fapt că eram şi eu acolo sau pentru că angajata respectivă nu a vrut să accepte şpaga din principiu. Dar... să vă povestesc cum au decurs lucrurile.
Am dat nas în nas cu birocraţia de la noi, luni, când am mers la ANAF pentru decizia de timbru de mediu pentru maşinuţa pe care mi-am luat-o, evident din Germania, ca orice român de rând.
Anyway, eram pentru a treia oară în birou la o duduie grăsuţă, aparent nervoasă, dar într-un final uimitor de amabilă. Cum stătea ea în spatele biroului plin de icoane şi iconiţe, cu ochelarii pe nas şi se uita pe actele mele, intră o mamaie tremurând şi cerându-şi scuze după scuze. Femeia îşi cumpărase o maşină de la cineva care preluase leasingul de la altcineva şi nu mai ştia care acte îi trebuie şi care nu şi voia să afle ce şi cum.
Autoritară, madama de la ANAF i-a explicat, mamaia nu a înţeles, i-a explicat din nou, femeia aparent speriată a dat semne că pricepe şi i-a întins o foaie îndoită, pe care o tot frământase între degete în timpul discuţiei.
- Ce-i cu asta?
- Păi... am scris nişte informaţii acolo şi v-o las dvs.
- Pleacă doamnă de aici cu informaţiile tale!
- Păi... o las la dvs pe birou, încerca vârstnica oferitoare de şpagă să îi vâre pe gât hârtia în care stătea frumos o bancnotă de 10 lei.
În tot acest timp eu le aruncam, fiecăreia dintre ele, pe rând, priviri pline de dezgust şi stupoare. Până aici s-a ajuns??? După vreo alte două minute de rugăminţi, refuzuri şi priviri cu tot felul de tente şi subînţelesuri, şpăguţa a fost luată de pe biroul madamei de la ANAF şi a ajuns înapoi în geanta viitoarei posesoare de maşină luată de la cineva care preluase leasingul de la altcineva şi bla-bla-bla.
Sunt multe lucruri în neregulă cu lumea asta. Nu mizez pe faptul că nu vor mai fi războaie, că tratamentul pentru cancer va fi disponibil tuturor, că femeile nu vor mai fi violate şi bebeluşii omorâţi după naştere şi aruncaţi la gunoi, că toţi copiii îşi vor face temele la matematică şi mai ştiu eu ce alte lucruri mai mult sau mai puţin aiuristice în realitatea cotidiană. Nu mizez pe astea şi nici pe multe altele, dar ce aş vrea ca pentru generaţiile viitoare e să NU MAI DEA ŞPAGĂ. Nu contează că e vorba despre 5, 10, 100 sau 45.000 de lei.
Nu contează ce şi cât şi cum. Vreau ca viitorii sau actualii noştri copii să nu aibă înrădăcinată ideea că şpaga e ceva ce trebuie să se întâmple. Nu vreau să fie nevoiţi să facă asta şi să li se pară normal. Iar scuzele de genul - păi şi aşa, săracii medici sau ce-or fi ei, sunt plătiţi atât de prost. Ok, sunt plătiţi prost, nu zice nimeni că nu e aşa dar asta NU E VINA TA! Nu trebuie să compensezi tu lipsurile statului, ale guvernanţilor şi ale unui sistem bolnav şi plin de probleme. Nu îţi e de ajuns cât plăteşti oricum la stat? Că banii ăia nu ajung pentru ce trebuie, asta e altă poveste şi nu e o problema pe care să o rezolvi tu tot din banii tăi. E trist şi e ca şi cum te-ai fura singur.
CU ŞPAGA ÎN BUZUNAR ŞI SUFLETUL ÎMPĂCAT
... dar tot îţi pui lumea în cap
Am încercat şi eu o dată să dau obişnuita şi nelipsita şpagă din spital. La începutul sarcinii, înainte să decid exact ce medic şi ce spital aleg, am mers la maternitatea Giuleşti la o ecografie. Eram cu prietena unei prietene, însărcinată şi ea, la doctoriţa ei bla-bla. După control trebuia să îi dau obişnuita şpagă. Şi am tot stat cu bancnota în buzunar până când am ieşit din spital pentru că e atât de penibil, josnic şi bolnav să faci asta încât eu nu am reuşit. Desigur că sunt mulţi care îmi pot sări în cap că aşa se rezolvă lucrurile. Şi au dreptate. Până când nu schimbăm mentalitatea asta bolknavă şi vicioasă, da, aşa e. Aşa se vor rezolva lucrurile. Dar să fii criticat pentru că eşti corect, să fie lumea uimită că nu ţi se pare ok să accepţi o subjugare, până la urmă, de genul ăsta, e dincolo de a fi stupid.
Aşa că, dacă aş vrea să se schimbe unul dintre relele din lumea şi din ţara asta e să înţeleagă viitoarele generaţii că a da şpagă, pentru orice mic sau mare serviciu, nu e normal, nu e obligatoriu şi e de condamnat.
(Ok, titlul a fost pus mai degrabă ca să vă atragă atenţia, dar şpaga, tot şpagă e, oricât ar fi ea)
Am dat nas în nas cu birocraţia de la noi, luni, când am mers la ANAF pentru decizia de timbru de mediu pentru maşinuţa pe care mi-am luat-o, evident din Germania, ca orice român de rând.Anyway, eram pentru a treia oară în birou la o duduie grăsuţă, aparent nervoasă, dar într-un final uimitor de amabilă. Cum stătea ea în spatele biroului plin de icoane şi iconiţe, cu ochelarii pe nas şi se uita pe actele mele, intră o mamaie tremurând şi cerându-şi scuze după scuze. Femeia îşi cumpărase o maşină de la cineva care preluase leasingul de la altcineva şi nu mai ştia care acte îi trebuie şi care nu şi voia să afle ce şi cum.
Autoritară, madama de la ANAF i-a explicat, mamaia nu a înţeles, i-a explicat din nou, femeia aparent speriată a dat semne că pricepe şi i-a întins o foaie îndoită, pe care o tot frământase între degete în timpul discuţiei.
- Ce-i cu asta?
- Păi... am scris nişte informaţii acolo şi v-o las dvs.
- Pleacă doamnă de aici cu informaţiile tale!
- Păi... o las la dvs pe birou, încerca vârstnica oferitoare de şpagă să îi vâre pe gât hârtia în care stătea frumos o bancnotă de 10 lei.
În tot acest timp eu le aruncam, fiecăreia dintre ele, pe rând, priviri pline de dezgust şi stupoare. Până aici s-a ajuns??? După vreo alte două minute de rugăminţi, refuzuri şi priviri cu tot felul de tente şi subînţelesuri, şpăguţa a fost luată de pe biroul madamei de la ANAF şi a ajuns înapoi în geanta viitoarei posesoare de maşină luată de la cineva care preluase leasingul de la altcineva şi bla-bla-bla.
Sunt multe lucruri în neregulă cu lumea asta. Nu mizez pe faptul că nu vor mai fi războaie, că tratamentul pentru cancer va fi disponibil tuturor, că femeile nu vor mai fi violate şi bebeluşii omorâţi după naştere şi aruncaţi la gunoi, că toţi copiii îşi vor face temele la matematică şi mai ştiu eu ce alte lucruri mai mult sau mai puţin aiuristice în realitatea cotidiană. Nu mizez pe astea şi nici pe multe altele, dar ce aş vrea ca pentru generaţiile viitoare e să NU MAI DEA ŞPAGĂ. Nu contează că e vorba despre 5, 10, 100 sau 45.000 de lei.
Nu contează ce şi cât şi cum. Vreau ca viitorii sau actualii noştri copii să nu aibă înrădăcinată ideea că şpaga e ceva ce trebuie să se întâmple. Nu vreau să fie nevoiţi să facă asta şi să li se pară normal. Iar scuzele de genul - păi şi aşa, săracii medici sau ce-or fi ei, sunt plătiţi atât de prost. Ok, sunt plătiţi prost, nu zice nimeni că nu e aşa dar asta NU E VINA TA! Nu trebuie să compensezi tu lipsurile statului, ale guvernanţilor şi ale unui sistem bolnav şi plin de probleme. Nu îţi e de ajuns cât plăteşti oricum la stat? Că banii ăia nu ajung pentru ce trebuie, asta e altă poveste şi nu e o problema pe care să o rezolvi tu tot din banii tăi. E trist şi e ca şi cum te-ai fura singur.
CU ŞPAGA ÎN BUZUNAR ŞI SUFLETUL ÎMPĂCAT
... dar tot îţi pui lumea în cap
Am încercat şi eu o dată să dau obişnuita şi nelipsita şpagă din spital. La începutul sarcinii, înainte să decid exact ce medic şi ce spital aleg, am mers la maternitatea Giuleşti la o ecografie. Eram cu prietena unei prietene, însărcinată şi ea, la doctoriţa ei bla-bla. După control trebuia să îi dau obişnuita şpagă. Şi am tot stat cu bancnota în buzunar până când am ieşit din spital pentru că e atât de penibil, josnic şi bolnav să faci asta încât eu nu am reuşit. Desigur că sunt mulţi care îmi pot sări în cap că aşa se rezolvă lucrurile. Şi au dreptate. Până când nu schimbăm mentalitatea asta bolknavă şi vicioasă, da, aşa e. Aşa se vor rezolva lucrurile. Dar să fii criticat pentru că eşti corect, să fie lumea uimită că nu ţi se pare ok să accepţi o subjugare, până la urmă, de genul ăsta, e dincolo de a fi stupid.
Aşa că, dacă aş vrea să se schimbe unul dintre relele din lumea şi din ţara asta e să înţeleagă viitoarele generaţii că a da şpagă, pentru orice mic sau mare serviciu, nu e normal, nu e obligatoriu şi e de condamnat.
(Ok, titlul a fost pus mai degrabă ca să vă atragă atenţia, dar şpaga, tot şpagă e, oricât ar fi ea)
Comments