Vadim, desigur. Vadim, Mossad si o fată mică și schiloadă



Dacă vă păream dubioasă, aflați că fac parte din Mossad. Sau, fie, știați deja. Nu, nu că fac parte din Mossad, știați deja [dacă nu ați uitat cumva:) ] că Vadim, the deceased, mi-a spus că... (să nu repetăm obsesiv cuvântul, zic, ca să nu fie prea SEO în direcâia respectivă).

Anyhow, acum vreo 8 ani am vrut să scriu chestia asta pe blog. Nu am scris-o, pentru că oricum scrisese Vadim despre mine. într-una dintre publicațiile lui, că eram schiloada aia care l-a urmărit pe litoral și care a scris că vine cu băutura de acasă la restaurant. Pentru că venise, dar nah, informația era deranjantă. Și prin cine știe ce absurd al situației, nu voiam să mai scris, again, despre mine.

Dar v-am zis atunci, prin viu grai, iar acum că a murit, să fie și în scris.

So, aflată pe litoral în delegație eram la un restaurant de fițe - probabil singura zi în care nu am murit de foame, pentru că am mâncat mai mult decât îmi permitea diurna. Adică în ziua aia chiar am mâncat. Niște icre, țin minte... și probabil și ceva pește. Dar nu asta contează. Ideea e că Vadim cu rude, prieteni și mare alai a venit la același restaurant. După ce am prins curaj - impinsă de spate de colega cu care eram si care a aparut si ea ulterior - am trecut de cei doi bodyguarzi care păzeau intrarea la separeu, am mers la el, i-am zis cine sunt, l-am intrebat ce face, una-alta, mi-a dat o carte cu poezii de-ale lui, și-a trimis un bodyguard dintr-ala sa verifice daca suntem cine am zis ca suntem și suntem cazate unde am zis ca suntem cazate.

Toate bune si frumoase... Numai ca in ciuda momentelor placute, au fost chestii mai enervante - da, aia cu bodyguarzii - dar si faptul ca a spus, pe langa faptul ca sunt schiloadă (ca nah, pe vremea aia imbracata si cu bocanci aveam 45 de kilograme) si ca eram de la Mossad si il urmaream pe litoral. Ok, aveam pe mine pantaloni, maiou si sapca militare toate dar... really?!

Asta asa, că în ultimele zile aproape toți oamenii cu care am vorbit aveau amintiri placute sau nu despre si cu Vadim. Sau i-a balacarit in publicatiile lor. Uite ca am si eu. Și a scris nasol si despre mine si aia e. M-am ofticat eu atunci, desigur :)

PS: oare are vreo valoare cartea lui cu autograf?
PS2: clar ca nu, doar ca asa cum a vorbit cu toata lumea si a scris urat despre toti, cu siguranta si tuturor le-a dat carti cu autograf.
PS3: era o gluma, nu sariti sa-mi faceti oferte de preț

Comments

Popular posts from this blog

Opreste-te, clipa! Esti atat de frumoasa!

Scufita Rosie - varianta pentru adulti, versiunea lui Rares

Furiously Happy. Or not.