Oana Dixit

Categorii. Pareri. Idei. Grupuri. Orice si oricine face parte dintr-o anumita oranduire. Oare? Sunt lucruri care nu pot fi clasificate, lucruri care nu pot fi spuse, lucruri care... Ma intrebam ce faci tu acum in timp ce citesti ce-am scris eu aici. Probabil ti-ai aprins o tigara, sau poate nu fumezi. Bei cola, apa minerala sau bere. La tine in camera e semi intuneric, asculti o melodie stupida sau e liniste. Si poate nu ai geamul deschis. E frig. Poate mai aproape de atat nu o sa ajungem niciodata. Internetul te leaga de oricine, oriunde, oricand si te indeparteaza, totusi, de atat de multe lucruri. Ce fac eu acum? Ascult Bob Dylan, tocmai mi-am stins tigara, beau sprite si e intuneric. E cald si miroase a scortisoara. De fapt nu. Asta faceam atunci-acum cand scriu-scriam cuvintele astea. Cand citesti tu e posibil sa dorm sau sa merg pe strada, sa fiu la metrou sau la serviciu. Poate mananc sau, poate, mai stii... nici nu mai exist.

Si-am fost in Cismigiu azi... Si, apoi, am mancat si papanasi, finally, dupa atata timp. Si e toamna peste tot. Toamna ce-ti intra in pl amani si ti se lipeste de palme si care ti se joaca in priviri. Si-s copii cu chitara, si batrani care asteapta, pe banci, amintirile, si cupluri care se plimba fara vreun orizont. Libertate! E toamna si orasul incepe sa se schimbe la culoare, la sentiment... Aiurea... printre alei, sub copaci, departe, aici. Eu. Cladiri pierdute, uitate de tim p... Poate lipseste ceva. Poate eu, poate tu, poate candva. Azi m-am gandit si am discutat cu... specialisti. O sa pun piciorul in prag, banii varsati aiurea in banca si VREAU CASA MEA! Casa mea unde sa pot lipi frunze pe pereti, unde toamna sa se s imta la ea acasa. Unde sa fiu eu si unde sa nu ma doara ziua de maine, sau prezentul. Unde muzica sa fie a mea si lumanarile ale mele... Si visele la fel.

Ce-mi place uneori cand sari in gol si nu te gandesti la consecinte. Si-aici nu ma refer la chestii inocente si dragutze, cand faci abstractie de orice si de oricine. Ca si cum ai merge pe strada la o tipa, pur si simplu, si o intrebi ce face maine la 21 si daca vrea sa-ti dea numarul ei de telefon. Cine e? Ce vrea? O sa vrea? Se uita prietena ei urat la tine? Pana maine o sa uite sau o sa uiti si la ora 21 te uiti la... OTV. Whatever. Elan de moment. Exemplul de mai sus e pur... exemplu si atat. Nu ca as fi mers pe strada sa cer numarul unei tipe sau cineva mi l-ar fi cerut pe al meu samd. Doar ca nu-i o chestie pentru care zici ca trebuie sa treci marea cu sarea si, totusi, cel mai des, daca-ti vin idei dintr-astea te gandsti de doua ori, te razgandesti (o data) si intorci privirea in alta parte/taci/ramai pe loc si momentul (unul singur ca de mai multe nu prea o sa ai parte) se disipeaza... Imi plac oamenii impulsivi. Jump!

Am auzit azi o chestie interesanta. Si pare-mi-se ca am auzit si ieri ceva. Si, parca si acum vreo 2 ani. Si cand aveam 5 ani sigur am auzit ceva interesant. Chestii de moment, care zboara si-ti lasa doar sentimentul ca, acolo, undeva, poate pe strada sau in autobuz, exista un om care a spus o chestie interesanta si, care, poate e interesant sau nu. Poate, la randul lui a auzit chestia interesanta de la altcineva azi sau ieri sau acum 10 ani si o repeta ca sa para interesant, sau poate o repeta dezinteresat doar pentru ca i s-a parut interesanta. Interesant, in schimb, mi s-a parut vizual vorbind si mi s-a lipit putin de retina, culoarea gri-murdar a unui bloc care parea ca se urca pe cer... sau, poate, cerul ii varsa culoare. Fara viata totusi. Neinteresant sau, poate...