Oana Dixit

E aceeasi idee in spatele tuturor. Ii vezi cum ii inalta, atunci cand il cauta si cum ii apasa atunci cand incearca sa se ascunda de el. Iluzii... sau idei. E vorba de timp si prioritati. Si modul in care fiecare si-l imparte. Pierzandu-l. Imi plac orasele mari. Pentru ca te uiti, te pierzi si in acelasi timp poti sa te regasesti in orice colt. Nu-mi plac ideile limita, venite ca un ultimatum. Timp strans in pumni in ideea ca o sa-l porti asa... cu tine. In loc sa-l lasi sa treaca asa cum vrea el. Nu-mi plac planificarile pasilor pe care urmeaza sa-i fac. Pentru ca poate nici tasta urmatoare nu o sa fie cea pe care acum doua minute voiam sa o apas. Stiu ca-s copilarii si de asta ideile tale mi se par eronate. Oamenii viseaza si cred in ceea ce vor sa vada. Mie astea mi se par ca niste porti care incep sa te preseze. Da, luni o sa port pantofii kaki pe care nu i-am mai luat de mult. Pentru ca luni norii o sa se alinieze asa cum vreau. Da, o sa fim impreuna peste 5 ani, pentru ca ai zi...

Zilele trecute am vazut o tanti vorbind la un telefon public. Portocaliu, masiv si impresionant in felul lui. Statea pur si simplu pe strada si vorbea. Primele cuvinte care mi-au venit in minte au fost "cum sa vorbesti asa, la telefon, pe strada, sa te auda toata lumea?". Vreo cateva secunde mai tarziu, intrerupandu-mi gandurile, pe langa tanti care vorbea la telefonul public a trecut un tip vorbind la mobil. Zgomotos. Se dadea important. Sau poate era doar conexiunea proasta. In fine. Altceva conteaza. Faptul ca tipa care vorbea la telefonul public mi s-a parut a se afla intr-o situatie aiurea, pentru ca era afara, inconjurata de alti oameni, fara intimitate. Dar nenea cu mobilul (cum suntem cu totii, de altfel) era ceva normal. Sa fie oare clasicele conversatii la telefonul fix ceva mai persoanl, mai cald, mai aproape, mai sincer? Pana la urma, era si un studiu acum vreo 2 ani bazat pe fapte reale, conform caruia e mult mai usor sa minti cand vorbesti la mobil. Si nu doar p...

Un vietnamez a fost pacalit de un norvegian. Ultimul i-a zis primului ( cum suna asta :)) ) ca a inventat o solutie in care, daca tii banii la marinat peste noapte se inmultesc. Vietnamezul l-a crezut ( nu stiu cu ce l-o fi convins ) si i-a dat 24.000 de euro. Bineinteles ca norvegianul nu i-a pus la marinat ci i-a luat si dus a fost. Cum, vere, sa crezi asa ceva?!

Ecologia a ajuns si pe taramuri mai putin vii. In viitorul apropiat, rudele indurerate vor avea optiunea de a-si dizolva mortii. Cum? Pai, de obicei, cadavrele folosite pentru teste (mai ales de studentii la medicina) sunt dizolvate in hidroxid de sodiu atunci cand nu mai sunt bune. Solutia se cheama hidroliza alcalina. Ce se intampla? Substanta folosita e foarte coroziva si e incalzita la 300 de grade in conditii de presiune puternica. Astfel cadavrul este introdus intr-un cilindru din otel inoxidabil care actioneaza similar cu o oala sub presiune si e dizolvat. In urma procedeului rezulta un lichid de culoarea cafelei, care are consistenta motorinei si miroase a amoniac si un reziduu uscat. Rudele indurerate vor primi reziduul acela, intr-o urna. In schimb, lichidul poate fi aruncat la canalizare, pentru ca nu dauneaza mediului inconjurator. Cum naiba sa iti arunci mortii la canal? Jeeez!!! O fi ecologic dar mie mi se pare asa... nu stiu cum, imoral!

In blocul in care m-am mutat ( ma rog, azi va fi prima zi acolo iar maine dupa ce-mi vor pune internet o sa pun si poze ) sunt foarte multi oameni in varsta. Si vreo cativa tineri ( studenti probabil ) care stau cu chirie. Ei si babele si mosii astia sunt culmea. Cum aud ( stau foooarte bine cu auzul la varsta lor ) ca esti pe acasa, cum hop si ei. Ca doar esti nou si trebuie sa vina in inspectie, sa-ti afle toata istoria si sa vada fiecare fir de praf si coltisor din casa ta. E o baba la acelasi etaj cu mine, care are un vag accent moldovenesc ( mi-a zis ca s-a nascut in Braila ). Ea are o fata de vreo 42 de ani si un baiat de 38. Le-a cumparat amandurora cate o garsoniera cand erau tineri. In fine. E suparata rau ca nu are nepoti. Fata-i casatorita. Baiatul nu. Si are o soacra rea fata, care i-a tot zis sa mai faca o facultate si apoi un master si nu a mai apucat sa faca copii. SI-s ocupati cu totii si o viziteaza rar. Putin mai incolo, la acelasi etaj, sta o alta femeie in varsta. G...

Scrisorile mi se par cele mai directe. Mai directe decat o conversatie intre patru ochi. Poate pentru ca in combinatie cu hartia tusul, cerneala sau pasta pixului formeaza un fel de stare de spirit. Sau poate mi se pare mie. Acum, stand aici, departe de orice tehnologie si idei, e oricum singura optiune de a comunica. Desi incep sa cred ca oamenii, prinsi in iuresul atator mijloace de comunicare, au uitat totusi, ce inseamna exprimarea unui fapt in sine, a se pune pe ei in semne sau pur si simplu ravasirea ideilor pentru a le gasi vreun sens. Dar iarasi m-am pierdut printre cuvinte si nu ti-am spus nimic. Nu ti-am spus ca aici e frig si departarea se simte aproape pentru ca mi s-a cuibarit in suflet, care-mi era oricum gol. Mai stii cand iti spuneam ca-ti pot da drumul usor (ceea ce s-a si intamplat, pana la urma) pentru ca timpul m-a invatat sa spun "NU" si sa merg mai departe, trecand peste ideile, gandurile si sentimentele care dor? Ei, in urma lor, ramane totusi un loc go...