Oana Dixit

Nu-i a mea. Altcineva incearca sa scape de ea. Oricum pt detalii, contactati-ma.

Nu-i a mea. Altcineva incearca sa scape de ea. Oricum pt detalii, contactati-ma.

Da. M-am trezit la patru azi. Da. De dimineaţă. Acum mi se pare deja după-amiază şi parcă am tot timpul din lume... Sau l-am avut azi, când cu noaptea în cap şi la fereastră făceam curat. Am ajuns la serviciu cu o oră mai devreme, pentru că pe la 6 şi un pic deja-mi terminasem treaba acasa :)) şi acum aştept... nu ştiu ce aştept. Aştept să nu aştept. Aştept să nu fie prea târziu sau prea devreme. Aştept să nu se întâmple nimic. Sau poate să se întâmple tot. Who knows?! M-am trezit cu tot felul de idei, unele mai creepy decât altele şi unele mai faine decât altele. Nothing in the middle, ca şi cum lucrurile s-ar încăpăţâna să rămână mereu empty in the middle, aşa fără suflet, fără măruntaie. Totul sau nimic. Sus cer, jos pământ, între ele nimic. Adică oameni... adică nimic. Iniţial mă simţeam ca o bunicuţă, care se trezeşte înainte să cânte cocoşul. Ulterior am avut o senzaţie de I'm the king of the world pentru că totul era pustiu, calm, humanless :p

Ma uitam pe blog sa vad ce gandeam anul trecut si acum doi ani pe vremea asta. Pai... am vazut doua postari in care spuneam ca a venit toamna. Really?! Acum numai toamna nu-i. Ok. Se face intuneric mai dvrm, dar tot cald e. Stau aiurea la PC, in pantaloni scurti si o jumatate de tricou, ascult Billy Idol, beau tona de ceai zilnica si moooooor de cald. Da, cu geamul deschis, care printre altele mai si e langa birou. E ca si cum as sta aproape afara, asa semi-nuda si mor de cald la ora 21. Come on!!! Dar, macar asa amagitor, un Forever Autumn merge. Si ca un mic update. Mi-am facut cont pe Facebook. Pana cand ma plictisesc de el. Or maybe not.

Da, am fost in concediu si m-am intors de-aproape o saptamana si-am tot zis ca o sa pun poze si o sa scriu cateva cuvinte. Si de fiecare data ma gandeam de asemenea ca daca ma apuc de scris si pus poze o sa ma intristez. Nu are sens sa intrebe cineva de ce. Pentru ca toate sunt cu susul in jos si Bucurestiul asta ma calca pe nervi si am deja prea multe lucruri "in derulare" pentru ca sa mai pot spune vreodata - hai sa o luam de la capat altundeva. Pentru un om sanatos la cap, toate ar fi normale si chiar prea bune, doar ca pe mine cum nu ma multumeste niciodata nimic ajunge ca totul sa mi se para ca naiba si sa astept o viata mai buna dupa o posibila reincarnare. Deci, mai am de asteptat cateva zeci de ani :p Dar, gata cu plangerile si psihozele. Pozele sunt facute de Bob - cine nu stie cine-i Bob sa-si traga o palma pentru ca e clar ca intra la mine pe blog degeaba daca nu-si aminteste postul despre Bob - Dupa cum se vede din imagini, m-am jucat de-a arheologul, am sarit in...

Trecut si viitor. Ambele recente. Ce s-a mai intamplat. Pai, pe Becali, din fericire, nu l-am mai visat. Desi e mai ok decat alte vise horror. Maine imi fac o schimbare majora la par. N+am mai facut chestii de genul asta de-acum muuuulti ani. Ma rog, vreo... 3? Da, Andrei ar rade si ar avea partial dreptate. Nu inteleg de ce la noi nu merg oamenii des cu avionul. Biletele sunt relativ ok la pret si timpul e suuuper redus. Spre exemplu, Bucuresti-Huedin cu trenul inseamna peste 11 ore. Bucuresti-Cluj cu avionul inseamna o ora. Acum multa alta lume ar rade si n-ar avea dreptate. Ha+Ha+Ha. Tocmai a aparut stirea asta (da, dupa ce am scris, deci e later edit) Am paznic nou. Din fericire. Sper ca asta nou sa nu mai aiba obiceiul sa doarma aiurea pe o patura, pe jos, la intrarea in bloc, sa nu se uite urat si sa comenteze ca vii la 1-2 noaptea acasa de la serviciu si il trezesti (cu toate ca el lucreaza numai noaptea) si sa nu lase cine stie ce cersetor sa doarma iarna in scara bloculu...

Ca sa revenim la vise :)) Uite un vis fain pe care l-am avut tot in noaptea aia dusa rau [cu ce-am gresit, oare:(? ] in care l-am visat pe monsieur Becali. Deci. Eram undeva pe un munte. Era noapte si cautam ceva. Habar u am ce, ideea e ca fugeam dupa un vis, o idee, o persoana... Cine stie?! Si cum stateam eu acolo, cu teama pentru ca ar fi fost o stana prin zona (reminescenta de la primul vis, cu Becali LOL) a aparut un caine. Jeez, zic eu, pentru ca asa cum poate stim toti, cainii de la stana sunt incredibil de rai. Dar no problem. Cainele se apropie de mine, se culca, aproape, la picioarele mele, iar eu il iau de zgarda. Si asa fugim impreuna, coboram intr-o vale, apoi urcam iar, mergem printr-o padure, pe tot felul de carari si, la un moment dat, cand se mai... indiminetise (da, da, cuvant inventat care vine de la dimineata ) ajungem intr-un fel de campie. Acolo, cainele meu pleaca si ma lasa cu buza ufmlata. Si stau si ma gandesc ca acum sigur u o sa mai gasesc acel ceva pe c...