Oana Dixit

Clasor cu idei, cu amintiri, cu franturi de zambete si picaturi sarate de lacrimi. Cu fraze stranse ghem, cu sperante aruncate si batute de vant. Batute in cuie, lipite cu scoci, lasate libere, prinse in ace.. Poate daca ar exista drumuri drepte, infinituri line si lucruri duse la final am fi mai saraci in amintiri, in idei, in zambete, in regrete. Poate din cauza asta se termina... relatiile, scolile, joburile, oamenii... Ca sa inceapa altele, ca sa-ti formezi noi idei, orizonturi, zambete, amintiri. Pana la urma, pe asta se bazeaza tot. O punga mare (si reciclabila) cu amintiri. Cu mintiri rupte, smulse, taiate drept, franjurate, patate, gaurite, multe prea albe si incomplete sau pline de culori, cuvinte, ganduri... Poate, invers bagajului fizic, amintirile ne fac mai usori, mai lini, ne fac sa zburam mai sus. Cu cat sunt mai multe, cu atat esti mai intreg, mai bine, mai aproape. Da, poate din cauza asta punem punct. Ca sa o luam de la capat. Ca sa dam pagini, ca sa ne exersam ...

via Razvan - care nu are blog - :P si ar trebui sa ia exemplu de la Dragos

Chiar daca la inlocuiesti, suma viciilor ramane constanta. Astazi, Dani - pustiul din tren cum il numesc eu - ma intreba pe messenger de unde vine id-ul meu de mess. Si la "w" i-am zis ca acum multi ani, cand mi l-am facut, w era litera mea preferata si ca acum nu mai am preferinte dintr-astea. Si a zis "oare si la preferinte se aplica faza cu viciile?" Adica, daca inlocuiesti o preferinta cu alta. Si e faina ideea, asa ca o pun aici in cuvinte. O fi asa? Tind uneori sa cred ca da, mai ales pentru ca asa cum suntem uneori dependenti de vicii suntem dependenti si de... preferinte. Si le ducem lipsa atunci cand nu le mai avem, renuntam la ele sau le pierdem pur si simplu si golul ala il inlocuim cu ceva. So... cu ce am inlocuit eu litera "w"? Greu de spus avand in vedere ca de-a lungul anilor, preferintele mi s-au tot schimbat. Astea mici, adica, pentru ca "marile preferinte" (LOL), daca le pierzi, locul lor nu mai e ocupat niciodata de nimic. Ra...

I can't be more than I am, but I can be everything that I want. Isn't that enough? E, pentru mine. M-am trezit de dimineata, azi, zambind cu fraza asta in cap. Nu stiu de pe ce taramuri onirice am cules-o dar imi place. Ma gandeam la liniste, la oameni, la idei. La cum supar tot felul de persoane pentru ca sunt asa cum sunt. Dar daca tot suntem la capitolul "fraze" pot sa zic take me as I am or don't take me at all. Si la "as I am" stiu ca sunt uneori "confuzanta" asa dar imi zboara ideile vaaaj-vaaaj prin cap in toate directiile, precum meteoritii si le exprim, le fac, le ignor uneori cand se aduna asa prea multe. Vorbeam azi cu o don'soara simpatica, la o supa crema de ciuperci referitor la idei. Si avea niste idei interesante, putin wicked dar in care crede si cu care nu sunt total de acord, dar suna dragut unele. Si interesant. Vorbea despre reincarnare si religie si una dintre ideile dragute - daca as crede ca dupa ce mori mai exis...

Foarte faina linia melodica :-)

Parcă ar fi vară pierdută în timp. De mereu şi pentru totdeauna. Aşa brusc, ca şi cum oamenii ar fi uitat că mai există şi altceva. Brusc, ca şi atunci când mănânci prăjitura ta preferată şi nu te mai gândeşti la nimic. Ca şi cum ar fi fost acolo mereu, ca şi cum te-ai fi gândit la ea şi ai fi simţit-o tot timpul. E vară ca şi atunci când te întâlneşti cu un prieten drag pe care nu l-ai mai văzut de mult şi barierele timpului nu există. Ca şi cum v-aţi fi văzut zilnic, mereu. Nu e nimic ciudat, aiurea, incomod. Lucrurile sunt perfecte. E vară exact aşa cum sunt ţinerile de mână şi plimbările prin parc. Atunci când timpul se opreşte şi ai impresia că e totul perfect. Pentru că în clipele alea e. E aşa de vară... afară şi aşa de linişte şi aşa de plăcut, undeva la umbră, undeva unde bate vântul încet, ca şi cum ar vrea parcă să-ţi spună ceva şi se răzgândeşte şi vine iar şi pleacă şi... e ca un copil care-ţi zâmbeşte năuc pe stradă, fără să ştii de ce. Aşa... e o vară inocentă. Car...