Oana Dixit

wtf?! Neatza inteleg, un dat din cap somnoros sau nu, la fel. Buna, Salut.... whatever, clipit din ochi chiar... Astazi insa, ma intampina una dintre femeile de serviciu de la munca - aia care imprumuta bani de la toata cladirea si uita sa ii dea inapoi - Ii zic "Buna dimineata!", se uita la mine, zambeste... De fapt nu. Se uita la mine, buzele incearca sa se lateasca intr-un zambet dar tremura un pic si se opresc acolo si madama de serviciu suiera: 'ţa. WTF? 'Ţa??

Acum multi multi ani imi doream ca gandurile sa fie transferate prin puterea mintii, pe un caiet, atunci cand imi trec prin minte si sunt inca hot&fresh. Acum, mi-as dori sa apara online sau offline, intr-un word, atunci cand imi trec prin minte. Si degeaba. Ele se pierd undeva acolo, in minte. Nu se uita, dar se sedimenteaza si parca isi pierd uneori farmecul si cand sa le treci pe "hartie" nu mai au acelasi wow si asa  devii lenes, stupid si enervant... devin lenesa, stupida si enervanta si gata. Pagina ramane goala. Cum ai mereu la indemana un device cu internet ar fi simplu. Sau nu cu internet. Cu un doc in care sa poti scrie, lucrurile ar putea fi extrem de simple... Dar... in metrou ma enerveaza cand se holbeaza cineva in telefonul meu. In sedinta, da, la munca, e frustrant sa le scriu cand poate se uita cineva in telefonul meu. Nu ca as scrie pe blog doar pentru mine, dar una e sa vada lumea apoi si alta e sa vada cand scrii. E ca si atunci cand te dezbraci. Un...

... pentru ca e prea impersonal. Renunt la articolul hotarat. Am renuntat de fapt de ceva vreme. Nu mereu. Atunci cand e vorba despre lucruri personale, deoarece mi se pare ca le face impersonale, straine si atat. Exemplu - in loc sa zic Da-mi si mie rochia, zic Da-mi si mie rochie. In loc de... Ce face copilul?, zic Ce face copil? Unde ai pus telefonul? - Unde ai pus telefon? Ati prins ideea. Cele mai dragutze sunt alea cu a si ă. Caut geantă, in loc de caut geanta. Pentru ca e a mea si pentru ca poate fi ca un fel de substantiv propriu. Gramatica si limba sunt altfel, au reguli samd. Dar, in lumea noastra, a fiecaruia, ne putem face propriile reguli. De ce nu? :) Asa ca, o sa inchid acum blog, nu blogul, pentru ca va cruciti sau va incruntati deja si oricum am ceva treaba. cu ă, ca nu e personala, e cat se poate de impersonala.

"Cat timp ai amintiri, o sa traiesti. Bine, rau, nu mai conteaza. Ideea e ca o sa fii viu.." Cuvintele ieseai molcom de sub mustata ingalbenita de tutun -sau poate de timp, cine stie -. Clipea rar si greu, de parca-si purta anii agatati de pleoape si il apasau, iar el se lupta sa tina ochii deschisi... iar uneori sub greutatea lor ii inchidea pentru o scurta perioada de vreme. Domnul Stelian - nu i-a placut niciodata sa i se spuna Nea Stelian, Stelu, Nenea Stelian, pentru ca i se parea trivial - implinise recent 114 ani si suflase in atatea lumanari... Venise presa sa filmeze, sa faca poze, sa ii puna intrebari stupide gasite apoi pe prima pagina a tabloidelor de genul: Mai poti, mosule, la varsta ta? Stii matale, sa mergi la femei? - Spuneti si dvs ca ati fumat, ati baut, ati fost la curve si ati muncit ca un bou. De asta ati trait atat . Si el se conformase. Nu il interesa oricum ce crede lumea, atata timp cat el stia secretul nemuririi. Nu statea in femei, tigari, al...