Oana Dixit

Nu putea sa priceapa de unde exista fascinatia mea pentru picioare. Si nu, nu intr-un mod libidinos. Nu aveam vreun fetis, nu priveam femeile de la glezne pana sus, spre coapse gandind lucruri care ar trebui sa existe doar in cartile de pe rafturile de sus.  In nici un caz. Fascinatia mea era pentru mers. Rareori pentru alergat. Dar mersul, grabit, sontac, leganat, felul in care talpa se unea cu asfaltul murdar devenise o adevarata fascinatie. De aici incepuse, de fapt, schimbarea la fata. La propriu, culoarea pielii mele putea sa ajute la inspaimantarea copiilor: "Vezi, daca nu mananci, nu dormi si, mai ales, daca stai toata ziua in casa, in fata calculatorului, asa o sa ajungi!" Nu stiu daca o fi existat vreo mama sau vreo bunica batrana cu parul de lana care sa ii fi zis asta vreunui tzanc, dar cu siguranta ar fi reusit sa il sperie... putin. Ideea era simpla: jobul pe care l-am avut pana mai ieri la Habar-n-am-lasa-ma-n-pace (da, stiu, nume tare ciudat pentru o fir...

Tragediile adevarate se traiesc in "familie", in grupuri restranse, iar tragediile personale, traite doar cu tine, sunt cele mai crunte, mai reale... Cu volumul la maxim. Restul sunt zgomot... Se pierd, se impartasesc... Devin mult prea publice si sociale. Se explica, se interpreteaza, se compatimesc. Tot la fel, toate nimicurile devin asa importante prin imprastiere dar sunt de fapt tampenii care iti ocupa timpul si aerul si coloana vertebrala. Si atat. Devin amuzante sau banale privind in urma, pentru tine sau altii. De asta sunt false, dar, cand se intampla capata o falsa importanta. Nu-s de fapt tragedii, sunt mofturi, intamplari, pasi... timp curgand. Si atat.

Probably one of the most annoying questions in the world! Nu atunci cand te suna cfineva si te intreaba ce faci, pentru ca poti spune - toc ceapa, sar in pat, ma uit la filme porno... (daca nu ai RDS digital :p) Nu stiu, ce faci tu atunci... Enervant... sau mai degraba frustrant e atunci cand te intreaba cineva pur si simplu - Ce faci? - E, probabil, cea mai enervant si... dificila intrebare din lume. Pai... sa spui - uite, stau pe un scaun/tastez ceva/te asteptam sa apari/ma scarpind pe spate.... whatever, se vede, nu mai trebuie sa spui. Sa spui "bine" e aiurea... Eu in 99% dintre cazuri zic - Bine - si atat. Cred ca e cel mai interesant sa raspunzi chestii de genul - Ii scriu un sms lui Barack Obama / Incerc sa misc peretele ala cu puterea mintii sau alte chestii similare. Si ai scapat. Sau macar ai dat-o in diverse si nu ai zis - Bine -. Nu o fi pentru voi dar, pentru mine, clar e probably one of the most annoying questions in the world!

Avem asa... Personal Life Work Life Family Life Virtual Life Secret Life ..... ..... ..... De ce nu putem sa avem life si atat? Nu ar fi vreo problema daca toate vietile astea ar fi aceeasi, in principiu, dar in mic si mare sunt diferite. Tot felul de moduri in care ne deghizam, ne ascundem, fugim, ne revoltam si ne construim identitati si pretentii, vise si dezamagiri, chipuri si destine. Toate asa aiurea ca sa ne zapaceasca, iar atunci cand vine vorba despre ME, MY LIFE AND THAT'S IT ne dam seama ca timpul ramas... ei bine, se apropie de zero. Nu ar fi mai simplu sa ne permitem si sa ii lasam si pe altii sa faca asta - sa fie ei/sa fim noi, in toate vietile astea personale, profesionale, virtuale samd samd samd E greu, suntem lasi, obositi sau prea putin idealisti si increzatori in fortele noastre, prea dornici de a face pe plac, de a fi agreati si de a reusi - naiba stie ce?! - pentru a ne permite LUXUL sa fim noi oriunde, oricand, cu oricine...

Imi place regina Elisabeta a II-a. Si regele Mihai. Monarhia in general ma face sa ma simt asa... alive. Nu-mi place Kate, nu-mi place nici un fel de membru al familiei regale - oricare familie regala - care nu are sange regal. Dar am mai zis diverse despre familie - blood related - si familie - dobandita prin casatorie adica sot/sotie - si fiecare a inteles altceva. In fine. Chit ca imi place regina, tare funny sunt chestiile astea dp 9gag