Si atat...

Tragediile adevarate se traiesc in "familie", in grupuri restranse, iar tragediile personale, traite doar cu tine, sunt cele mai crunte, mai reale... Cu volumul la maxim. Restul sunt zgomot... Se pierd, se impartasesc... Devin mult prea publice si sociale. Se explica, se interpreteaza, se compatimesc. Tot la fel, toate nimicurile devin asa importante prin imprastiere dar sunt de fapt tampenii care iti ocupa timpul si aerul si coloana vertebrala. Si atat. Devin amuzante sau banale privind in urma, pentru tine sau altii. De asta sunt false, dar, cand se intampla capata o falsa importanta. Nu-s de fapt tragedii, sunt mofturi, intamplari, pasi... timp curgand. Si atat.

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

Sandy Belle :)