Jul 5, 2016

(lat) Gravida ( plural - gravidas/gravidae) - boala care le transformă pe femei în graviduțe

O femeie urâtă e o femeie urâtă și dacă e însărcinată. Iar una frumoasă poate să se transforme într-una urâtă cât e însărcinată. Sau gravidă, daca tot vorbim urât, pentru ca substantivul gravidă - care vine din latina si nu e vreun argou sau, Doamne ferește, vreo înjurătură - este privit drept ceva peiorativ.
Nu. Femeile însărcinate pot fi graviduțe, dar nu gravide. Pot fi graviduțe de ce? Pentru că ”graviduță” e un diminutiv și o femeie care are un copil în burtă se micșorează și devine o chestie mică și gingașă?! Sau o femeie însărcinată e de fapt ceva urât și de care ne e rușine, astfel încât să folosim la diminutiv cuvântul ca să mai amortizăm situația? Pentru că așa se folosesc cuvintele astea... diminutivele. Ori când e ceva gingaș și mic, ori când vrei să spui un lucru (care ți se pare ție) urât într-un mod mai... acceptabil, așa cu perdea. Cum unii spun căcuță, nu caca de parcă asta îi schimbă sensul, forma și mirosul.



In al doilea rând, cu toate slăvile și mulțumirile pe care noi, femeile, martire de-a dreptul, le primim pentru că perpetuăm specia, aflați că nu facem un lucru senzațional. Așa ne-a făcut Dumnezeu (ne-au adus extratereștrii, am evoluat din maimuță, alege ce vrei ca să nu spui apoi că-ți bag religia pe gât). Să putem să naștem pui vii. Nu e deloc ravisant să fii gravidă (și spun eu asta, chit nu am avut nici grețuri și în ciuda kilogramelor care creșteau ca făt frumos eram încă destul de zglobie la 9 luni). Nu e frumos, nu e plăcut, lucrurile se schimbă, mai sunt și mici bucurii, dar fie cum o fi, gravidele nu sunt o specie deosebită, niște minunate fiinte care trebuie protejate prin lege. Și nici acest statut nu le schimbă din bleah în wow fizicul, psihicul, conexiunile dintre neuroni, contul din bancă și nimic altceva. Da, sunt mai pe cale de dispariție de ceva ani, doar de-asta a sărit și statul cu indemnizația ( deși aproape că numărăm pe degete țările unde poți lipsi atâta de la muncă și să iei aproape salariul întreg), dar în rest, sarcina nu e o boală. Serios că nu e. Că există sarcini dificile, ok, dar nu e o boală sarcina.

Și dacă te simți lezat când cineva îți spune niște adevăruri spune așa ironic apelând la autoironia ta înseamnă că ori ești prea sensibil, ori consideri sarcina ca pe un lucru extraordinar prin care ai trecut tu, ori o chestie de care ți-e rușine și pe care nu vrei să ți-o scoți ca o emblemă în frunte, ori ai diverse frustrări. Pariu că dacă bărbații ar fi putut să fie gravizi ar fi făcut și ei față cu brio? Și atunci ce i-ar mai fi rămas femeii?! Totul, de altfel, pentru că nu suntem atât de slabe ca specie și sex încât să trebuiască să ne agățăm așa de o sarcină. Vorba aia, toate speciile nasc. Fără epidurală, cezariană și ghid de alăptat-schimbat-scutece-crescut-copil-bonă-grădiniță-privată.

Lucrurile au pornit de la filmulețul de mai jos. Care a strâns râsete prin alte țări unde oamenii au - probabil - o altă cultură și nu trăiesc cu groaza că trebuie să afișeze o falsă imagine de viață perfectă, altfel scad în ochii vecinului. Pentru că îi doare la bașcă de vecin, pentru că eu e mai important decât ce crezi tu despre mine.  În fine, acolo au fost și mai multe slide-uri. Și la noi filmulețul a strâns peste 1 milion de reacții pozitive. Dar și câteva zeci de comentarii negative. Și câte dezbateri și lucruri nescrise pe tema asta. Ca să le luăm pe rând.

Unele femei (însărcinate, ex-însărcinate sau deloc însărcinare până acum) au considerat că e unfair că a fost generalizat. Că s-a spus că toate femeile au trecut prin cele 10 lucruri de mai jos. Ok. E oarecum normal să nu fi trecut toate femeile prin exact aceleași lucruri. Dar dacă au trecut e, de altfel, la fel de normal. Și e cam aiurea să te simți tu jignită pentru un ”toate”. Doamne ferește. Eu nu am trecut prin asta, nu am făcut așa ceva și în vecii vecilor nu aș face. Well, asta înseamnă că le jignești, de fapt, pe toate femeile care chiar au trecut prin lucrurile care te scandalizează pe tine.

Știi imaginea aia cu bărbatul burtos, pe canapea, eventual cu o mână în pantaloni, care bea bere și se uită la meci? O știi, clar că o știi. Și te amuzi pe seama ei. Așa fac bărbații. Așa sunt văzuți, așa se face mișto de ei. E tot o chestie de ironie și autoironie, dar nu a sărit niciunul în sus că se simte lezat.

Pantalonii cu fermoarul desfăcut well, nu ține doar de sarcină ci de prostia de a purta haine care nu-ți vin. Indiferent de sex, culoare, înălțime și alte chestii care ne diferențiază unii de alții.

Epilatul da, știu că este considerat sacru. Practic, dacă ai vreun centimetru pătrat neepilat e grav. Well, e grav dacă nu-ți dai seama că valorezi mai mult de atât, dacă nu îi ignori pe cei care ar face mișto de tine pe seama asta și dacă asta e fundamentul tău, să arăți bine în ciuda a orice. Știi că percepția celorlați despre tine nu e totul, nu? Și nu, nu e o chestie de igienă. E o chestie de modă, fițe și reducerea femeii la un obiect carnal care să-ți încânte privirea și mai mult pe măsură ce își ascunde adevăratul chip.

Foarte tare au fost deranjate doamnele și domnișoarele când au văzut că o femeie gravidă mănâncă precum un animal. Well, eu muream de foame și mâncam instinctiv zi și noapte fructe, înghețată și lapte. Altele nu. Dar problema nu e asta, ci faptul că o gravidă a fost comparată cu un hamster. Doamne ferește, iartă și păzește. O rudă cu șobolanii? Femeia? Femeia gravidă? Well, da, hamsterul ăla e mic. Dacă nu ar fi păscut doar iarbă, molcom și fără griji, o femeie însărcinată ar fi putut fi comparată cu o vacă. Pentru că, fie vorba între noi, fizic se aseamănă mai mult. Desigur, nu generalizăm... unele femei rămân slabe moarte cât sunt însărcinate. Atunci animalul ar fi putut să fie o gazelă. Dar vorba aia, animalul, tot animal (si nu, nu mă refer la bărbați. se simte careva lezat?)

Well, punctul 4. Zonele intime ți le analizezi în copilărie cel mai mult. Și cum organismul tău se schimbă așa se schimbă și ele. Dacă vrei să le analizezi sau nu, asta e altă treabă și ține de intimitatea fiecăruia. Dar, yet again, nu e nimic greșit în asta.

Punctele 5 și 8 cu hormonii și plânsul samd... well, așa e. Ține de hormoni și de mama ei de natură feminină plină de hormoni oricum oricând. Și de sensibilitate.

Pozează cu mâna sub burtă... Well, am văzut poze așa. Nu știu cât de strigător la cer e. Nu vi s-a întâmplat să creadă lumea că sunteți grase dar erați puțin însărcinate și, din păcate, viceversa? Well, instinctiv, ca să nu creadă lumea că ai burtă ci ești însărcinată în 2-3-4 luni poți ține mâna pe burtă. E așa.un semn... nescris.

Punctul 7 e cât se poate de real și e unul dintre chestiile nașpa din categoria când nași (dacă o faci vaginal - pentru că natural e fără epidurală și nu prea mai face nimeni asta) există posibilitatea să faci caca pe masa de nașteri. Și există probabilitatea să ai gaze cât ești însărcinată și să le elimini peste tot. Și să vomiți în taxi. Habar n-am. Nu am fost printre ”norocoase”, dar scrie în cărțile alea pentru gravide. Și am auzit și povești reale de-ale apropiaților.

Mai departe, 9 si 10, well, e misto mereu să ai o scuză când ți-e lene, nu ai chef samd. Așa că sarcina e o scuză bună rău. Mai ales pentru el, care habar nu are prin ce treci și poate să creadă orice. Inclusiv că trebuie să-ți facă masaj la picioare 10 minute în fiecare zi. La fiecare picior 10, să ne înțelegem.







Eu propun așa. Să nu vă mai simțiți lezate, foste, actuale sau viitoare femei care poartă copii înăuntrul lor. Că nu a venit nimeni să vă pună poza pe garduri și să vă arate cu degetul pentru nimic. Pentru că nu e nimic de arătat. Și toate ăla, cuvântul, nu vă introduce forțat în tagma femeilor animale neepilate care fac pipi pe ele involuntar.  Vorba aia, ca să revenim.... unele graviduțe, nu-i așa, rămân mereu cu părul strălucitor și tenul perfect, cu nerăbarea și fericirea care le inundă sufletul așteptând minunea care-o să le stea la sân. Minune și ea perfectă, desigur. Noi, ceilalți, stăm undeva aici, jos, pe pământ și ne simțim bine mai urâți, mai imperfecți, mai jemnafișiști și nu pierdem atât de des vremea să ne despicăm firul în 4 și să ne lovim de detalii. Doar rar că nah, fiecare dintre noi poate fi din când în când graviduț  sau graviduță. În rest.... you're down, get up and get over it! Uh, oh... and smile. And make lots of love and not so many babies.

PS - Nu e vreo capodoperă, nici cel mai smart listicle din lume, dar de aici pana la a te simti lezat mai e ceva. Vorba aia, pana si blondele fac misto de faptul ca blondele sunt proaste și acolo da, e ceva denigrare. Pentru unele, pentru ca altele chiar sunt.

Feb 21, 2016

SFATURI DE LA O TRENTAGENARĂ | Cum arată o zi tipică din viața cuiva care vrea să trăiască mai mult



Mă trezesc dimineața, sar repede pe cântar. M-am îngrășat 546 de grame. Asta e bine. Mă face să zâmbesc, dar nu o să zâmbesc. Nu schițez nici un gest. Merg în bucătărie și beau o cafea. Iau din bibliotecă o carte despre fizică cuantică, citesc câteva pagini. Apoi mă pregătesc să merg la biserică. Pe drum mă opresc să mai beau o cafea. După ce plec de la biserică, îmi cumpăr cea mai condimentată friptură și mai cer, extra, niște piper și niște ardei iute. Apoi beau o cafea. Plec și merg pe jos fix 15 minute. Intru la un salon, unde îmi iau o jumătate de oră la saună. Când plec de acolo, intru la un petshop și îmi cumpăr un animal, două, trei (nu m-am decis încă). Apoi, intru într-un pub, unde beau o cafea. E a patra pe ziua de azi. Îmi iau și un pahar de vin. Roșu. Și niște brânză. Cu mucegai. Mă admir, apoi, în vitrina unui magazin. Am câteva alunițe, e de bine. Merg spre casă. Ajung, mai beau o cafea (a cincea) și, gândindu-mă la ziua care a trecut, zâmbesc.
Un copil mi-am făcut, deci asta e rezolvată. Singura problemă este faptul că nu o să am cum, vreodată, să câștig Oscarul. Ah, încă o problemă: m-am născut primăvara, nu toamna



DE CE????

Răspunsul, mai jos....
...
...
...
...
...

Studiile efectuate de-a lungul timpului arată că:

  • Oamenii care beau 5 cafele pe zi trăiesc mai mult
  • Oamenii mai plinuți trăiesc mai mult
  • Oamenii pesimiști trăiesc mai mult decât oamenii fericiți
  • Oamenii inteligenți trăiesc mai mult decât cei care au un IQ mai mic
  • Oamenii care merg la biserică trăiesc mai mult
  • Oamenii care mănâncă mai condimentat trăiesc mai mult
  • Oamenii care merg 15 minute pe zi trăiesc mai mult
  • Oamenii care merg la sauna trăiesc mai mult
  • Oamenii care beau, cu moderație, vin roșu trăiesc mai mult
  • Oamenii care au animale de casă trăiesc mai mult
  • Oamenii care au alunițte trăiesc mai mult
  • Oamenii care mănâncă brânză cu mucegai trăiesc mai mult
  • Oamenii care au copii trăiesc mai mult


Din păcate și...

  • Oamenii care câștigă Oscarul trăiesc mai mult
  • Oamenii care se nasc toamna trăiesc mai mult


Desigur, cele de mai sus sunt scrise fără a lua în considerare toate celelalte studii care le contrazic.

Feb 14, 2016

Dezvăluiri incendiare... de februarie. Dacă-i luna iubirii, să vă spun cine m-a iubit cel mai tare

Serios, pe bune. Fără perdele, ghilimele sau vreun blur. Nu, nu, nu! Cele mai sincere, frumoase sau interesante iubiri pe care le-am ținut minte și le tot voi ține (sper) până când moatrea ne va despărți (pe mine și memoria mea).

Cum domnii care m-au iubit acum își iubesc (probabil) soțiile, iubitele și copiii, o să folosesc doar inițialele lor. Nu de alta, dar cu unii mai țin legătura și, nah, pentru ce să stric frumoase relații și căsnicii. Nu că aș strica ceva. Și asta nu pentru că nu or avea frumoase relații și căsnicii, doar că, dacă-s deștepte și cu simțul umorului, iubitele și soțiile lor i-ar putea îndrăgi și mai tare prin prisma cele ce voi povesti. Dar, până una-alta, folosesc tot inițiale. Și-o să spun tot, tot, tot asa cum s-a întâmplat. Cu cele mai intime amănunte pe care mi le amintesc.


 Cinci. 5
Primul e C. Simpatic si cu părul ondulat ar fi făcut, probabil, mare vâlvă. Și ar fi vrut să facă. Țin minte că maică-sa îi povestea mamei mele că nu mai putea C. de dorul meu. Ba nu dormea nopțile pentru că ar fi vrut să fiu și eu, acolo, în patul lui. Dar nu asta a fost cea mai mare dovadă de iubire. Nu. Lebăda mică de sticlă colorată lucrată într-un mod extrem de fin, ca o mică bijuterie, pe care mi-a oferit-o de 1 Martie. Aveam vreo 5 ani atunci. Și toate celelalte fete au primit mărțișoare urâte, lucrate manual de el. Sau de maică-sa.

Alintă-mă fonetic
Al doilea a fost D., care pare-se că prefera femeile mai în vârstă decât el. Eu aveam vreo 8-9 ani, iar el vreo 6-7. Și mi-a adus un bilețel. Era întuneric pe hol, pe scară. Eram vecini de bloc și de etaj... și cam atat. Prietenă mi-era sora lui pe care voiam sa o ascund la mine în cameră după calorifer, să locuiască acolo, să nu mai plece de la mine. (dar asta e o altă poveste... sau una din multe alte povești). In fine. Acest D. a venit într-o zi și mi-a adus o foaie pe care-și scrisese sentimentele. Aș putea spune că a fost și primul care mi-a dat nume de alint, pentru că-mi scrisese numele Uana. Și, dacă stai să te gândești, pare mai fonetic așa. Dar nu-i.


Ba da, ba nu
Al treilea... Până la al patrulea au mai trecut ceva ani. Vreo 4. Aveam 13 ani și era perioada 1-8 martie. Și ne întorceam de la cursurile de teatru and stuff și m-a condus până la ușă, la etajul 3. Și avea un buchet de flori pe care s-a chinuit multă vreme să mi-l dea. Și eu îi tot spuneam să i-l dea mamei lui. Și el insista, și eu insistam... Ah, și el e F. Și a plecat cu florile acasă până la urmă, nu m-am lăsat convinsă să fac marele pas de a accepta un buchet de flori. Dar mi-a lăsat o amintire. Frumoasă.

Lady in red - tema de la Titanic
Și-l cheamă Si. Și era înalt ca bradu'. Acum a depășit deja stejarii. Și la ziua lui de naștere, prin 97, am dansat pe Lady in Red. De față cu maică-sa și alți 3-4 colegi invitați, care stăteau înghesuiți, unul lâmgă altul, pe canapea. Și câteva săptămâni mai târziu am mers la cinema, la Titanic. Și a durat filmul ăla ore și ore și tare plictisitor mi s-a părut. Și lui la fel, probabil, dar emoționat cum era, l-a privit fără să clipească. Sau să se miște pe scaun, de comentam, ulterior, la școală, cu niște colege despre cum l-ar fi durut fundul după enșe ore de încremenire în fața ecranului urmărind un film plictisitor rău de tot crezând că mie, don'șoară fiind, mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut filmul. Dar ideea de a merge la film cu Si., da.

Lovitura căpșunilor
Și-au mai trecut doi ani. Și aveam 16 și Sa. mergea de câteva ori pe săptămână la karate și apoi ne plimbam prin parc. Mai întâi așa, ca doi necunoscuți, iar mai apoi ne țineam de mână. Și începuseră să apară căpșunile. Și așa se face că într-o după-amiază însorită ne întâlnim în parc și scoate din rucsac o caserolă cu căpșuni. Și kimonoul lui... pătat în roșu de la zeama scursă. Și-așa a fost și s-a luptat pentru centură. Cu kimonoul alb pătat în roșu, ca un fel de ”scarlet letter” al relației noastre ținătoare de mână. Face-se că până la urmă, după o vreme, când am prins curaj și ne-am gândit că a venit vremea, în același parc ne-am și sărutat. Fără căpșuni, fără kimono.

Besc
Ei și peste toate astea, aproape in fiecare dimineata, daca e treaz cand plec de-acasă, rămâne Rareș. Lui nu-i pun inițiala.... cin'să se supere?! Așa, rămâne Rareș care scoate capul pe ușă și strigă ”Besc!”. Sau seara, dacă nu am ajuns încă acasă când se duce la culcare, îmi spune la telefon să merg acasă, ca să-l pup. KNOCK OUT! Gata, cine-ar putea să-l depășească în clasament? Cine? Cine?

Jan 27, 2016

”Pe aia mică. Pe aia mare nu o mai folosesc”

"Nu s-a culcat inca. Daca o mai tine mult ajung acasa si ma culc eu inaintea ei!", vorbea taximetristul in casca din urechea stanga.

Probabil, ma gandeam eu, are vreun copil acasa si vorbea cu prietenul lui (care era la pescuit la ora asta) despre faptul ca nu-i doarme copilul si ajunge acasa si adoarme del inainte, obosit fiind.Dar discutia continua.

”Aseara am culcat-o eu ca ma bâzâia si a stat asa pana dimineata cand am bagat-o la priza.”

WTF?! Si-a batat copilul in priză????

”Dar de obicei  îi tine bateria toata ziua. Eu așa fac, noaptea cand se culcă, o bag la încărcat. Pe aia mică. Pe aia mare nu o mai folosesc”

Ei bine, dupa alte cateva indicii m-am prins. Era vorba despre tableta lui.


Alte experiente din taxi

 


Jan 15, 2016

Scufita Rosie - varianta pentru adulti, versiunea lui Rares

La culcare, Rares asculta o poveste. Si apoi cere "încă dată” și ”încă dată”. Și ca ”încă dată” să nu fie de prea multe ori, poveștile clasice au devenit adevarate romane cu tot felul de personaje noi. Și, pe langa asta, uneori sunt interactive. Cel mai des asculta Scufița Roșie. Ei bine, povestea incepe cam asa

A fost odată, ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. A fost o fetiță care avea...
R - O fiță
Așa.. o scufiță. Și ce culoare avea scufița?
R - Roșe
O scufiță roșie. Și din cauza asta o chema...
R - Fița Roșe

Bun. Și povestea continuă cu mama care-i dă coș cu merinde și medicamente pentru bunicuță, cu lupul care o convinge pe Scufiță să culeagă flori pentru bunică și ciuperci ca să facă o ciulama si multe altele despre care nu ați auzit, pentru că nu s-a povestit. In fine. Scufița Roșie de azi a decurs cam așa:

 A fost odată, ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. A fost o fetiță care avea...
R - Ouă
Cum să aibă ouă? Avea fetița ouă?
R - Nu... Tata!
Avea tata ouă?
R - Da. Tata fița roșe abea ouă

Pana la urmă, nu poți să-l contrazici. Pentru că sigur tatăl Scufiței Roșii avea ouă, dar asta nu a fost menționat, până acum, în poveste. Și să sperăm că nici de acum înainte nu o să mai fie menționat.