Furiously Happy. Or not.
"Hey Tzun. I have the perfect book for you. Cred că îți va plăcea. Furiously Happy. E scrisă de o Oana (dacă te iei după cum îți scriai numele în generală) Jenny Lawson.” - mi-a scris singura persoană care-mi mai spune Tzun. Ba nu, sunt două. Dar măcar cu ea vorbesc măcar o dată la 3 luni. Cu cealaltă persoană... o dată la 3 ani?
Anyhow, ce nu știa ea e că Jenny îmi spune cineva acum. Soțul meu care niciodată nu îmi spune Oana, ci doar Jenny și căruia nu ii spun niciodată ”soțul meu” pentru că suna pretențios și not like me. Deși uneori în conversații cu persoane străine, străine, trebuie să zic - soțul meu.
În fine, Cri - cea care mi-a recomandat Furiously Happy - mi-a mai scris și că crede că aș fi prietenă bună cu tipa care a scris cartea.
Și cum rămâne, totuși, printre foarte puținele persoane care o idee despre mine -eu-, nu doar despre -mine de ochii lumii - am zis să comand cartea.
Și după ce am citit primele 2 pagini am înțeles de ce mi-a recomandat-o. Pentru că femeia asta, Jenny Lawson e nebună. In the most fucked up but yet interesting and charming way. Și pentru că spune lucrurile pe bune. Frate, asta gandesc, asta spun. Lucru pe care, din fericire, am început să-l spun și eu, iar, mai des. Bineinteles ca e foarte posibil ca ea sa imi fi recomandat cartea din cu totul alte motive.
Ce n-am mai făcut de multă vreme a fost să scriu. Ceva, undeva. Nici măcar pe foi de hârtie sau la final de caiete sau agende. Poate pentru că nu mai folosesc caiete sau agende sau foi de hârtie, decât foarte rar. Și-atunci o sa încep să-mi aștern iar discuțiile cu mine, mostly, despre ce-i în jurul meu, mostly, așa cum am chef, totally.
În fine.
Am auzit azi o chestie mișto. Din seria - I feel you sau you feel me (in a non sexual way) - Hoy tienes dos opciones - ser tu o ser feliz. Si desigur cine ar fi vazut chestia asta pe undeva s-ar fi gandit la telenovele. Daca as fi pus-o pe FB (ca la asta ma refeream). Și pentru ca atat de prinsi in anumite tipare suntem incat spaniola = telenovele. Pero hoy tengo dos opciones - que me importa o que no. :)
Anyhow, ce nu știa ea e că Jenny îmi spune cineva acum. Soțul meu care niciodată nu îmi spune Oana, ci doar Jenny și căruia nu ii spun niciodată ”soțul meu” pentru că suna pretențios și not like me. Deși uneori în conversații cu persoane străine, străine, trebuie să zic - soțul meu.
În fine, Cri - cea care mi-a recomandat Furiously Happy - mi-a mai scris și că crede că aș fi prietenă bună cu tipa care a scris cartea.
Și cum rămâne, totuși, printre foarte puținele persoane care o idee despre mine -eu-, nu doar despre -mine de ochii lumii - am zis să comand cartea.
Și după ce am citit primele 2 pagini am înțeles de ce mi-a recomandat-o. Pentru că femeia asta, Jenny Lawson e nebună. In the most fucked up but yet interesting and charming way. Și pentru că spune lucrurile pe bune. Frate, asta gandesc, asta spun. Lucru pe care, din fericire, am început să-l spun și eu, iar, mai des. Bineinteles ca e foarte posibil ca ea sa imi fi recomandat cartea din cu totul alte motive.
Ce n-am mai făcut de multă vreme a fost să scriu. Ceva, undeva. Nici măcar pe foi de hârtie sau la final de caiete sau agende. Poate pentru că nu mai folosesc caiete sau agende sau foi de hârtie, decât foarte rar. Și-atunci o sa încep să-mi aștern iar discuțiile cu mine, mostly, despre ce-i în jurul meu, mostly, așa cum am chef, totally.
În fine.
Am auzit azi o chestie mișto. Din seria - I feel you sau you feel me (in a non sexual way) - Hoy tienes dos opciones - ser tu o ser feliz. Si desigur cine ar fi vazut chestia asta pe undeva s-ar fi gandit la telenovele. Daca as fi pus-o pe FB (ca la asta ma refeream). Și pentru ca atat de prinsi in anumite tipare suntem incat spaniola = telenovele. Pero hoy tengo dos opciones - que me importa o que no. :)
Comments