O serie de intrebari si idei fara prea mult sens
Uneori e prea devreme, insa de cele mai multe ori e prea tarziu. Fie ca e prea devreme, fie ca e prea tarziu, intr-un final singura solutie ar fi sa dai timpul inapoi. Bineinteles ca timpul nu se poate da inapoi sau, poate se poate da inapoi. Dar, cum sa faci apoi cu prezentul? Cu timpul scurs intre trecut si prezent? Neconcordanta spatiu/timp doare, dar nu pe loc. E cu efect intarziat... asa ca fumatul. Ideea e sa intelegi, chiar daca darele de sange aparute pe corpul deform al existentei se preling in prezentul tau, venind in urma incercarilor disperate ale altcuiva, de a se agata de timp.
Exista mai multe moduri de a privi oamenii, timpul, lucrurile in general. Fiecare dintre noi, putem fi, in acelasi timp "un individ din multime", "vecinul de la etajul x", "colegul de birou", "persoana care mi-a zambit pe strada", "un om care greseste"... si multe altele. Izbindu-ne de o situatie, avem de ales intre a o privi prin prisma unuia dintre "caracterele" pe care il reprezentam sau prin prisma mai multor "caractere". Cu siguranta ca, astfel, facem in acelasi timp si bine si rau. Nu exista o insumare, chiar daca intr-un mod ciudat toate personajele care ne compun isi inchid existenta intr-un singur corp, intr-o singura persoana. Cineva are de suferit si cineva iese in castig. Si unul si celalalt e un singur individ.
Uneori e necesar sa incerci si sa inveti, in timp, sa te imparti fara sa "te amesteci" si fara sa "te pierzi". Sa alipesti fiecare "parte" a ta partii corespunzatoare a celuilalt. Incalcit si de neinteles.
Trebuie sa fii in acelasi timp bun si rau si intelegator si vindicativ, sa pierzi si sa castigi deopotriva. Ideea e sa existe un scop comun.
Nimic nu e mai imposibil de schimbat decat prezentul, pentru ca e cel mai complex, pentru ca aproape prin definitie, prezentul e trecut. Si, prin definitie trecutul e viitor. Timpul, de fapt, nu exista, decat sub forma de concept. Si daca am reusi sa ne dezbracam de acest concept lucrurile ar fi absolut altfel... Din pacate mi-e greu, daca nu imposibil, sa-mi dau seama cum. Poate am reusi sa luam totul sub forma de "bloc de evenimente". Evenimente unitare, cu inceput si sfarsit, care curg de la A la Z. Oare notiunile de regret, amintire, uitare sunt legate strict de timp?
Cum am exista fara amintiri? Sa fie totul sub forma de notiuni abstracte, cum e tabla inmultirii pe care o stii "ti-o amintesti" dar nu e o amintire.
Exista mai multe moduri de a privi oamenii, timpul, lucrurile in general. Fiecare dintre noi, putem fi, in acelasi timp "un individ din multime", "vecinul de la etajul x", "colegul de birou", "persoana care mi-a zambit pe strada", "un om care greseste"... si multe altele. Izbindu-ne de o situatie, avem de ales intre a o privi prin prisma unuia dintre "caracterele" pe care il reprezentam sau prin prisma mai multor "caractere". Cu siguranta ca, astfel, facem in acelasi timp si bine si rau. Nu exista o insumare, chiar daca intr-un mod ciudat toate personajele care ne compun isi inchid existenta intr-un singur corp, intr-o singura persoana. Cineva are de suferit si cineva iese in castig. Si unul si celalalt e un singur individ.
Uneori e necesar sa incerci si sa inveti, in timp, sa te imparti fara sa "te amesteci" si fara sa "te pierzi". Sa alipesti fiecare "parte" a ta partii corespunzatoare a celuilalt. Incalcit si de neinteles.
Trebuie sa fii in acelasi timp bun si rau si intelegator si vindicativ, sa pierzi si sa castigi deopotriva. Ideea e sa existe un scop comun.
Nimic nu e mai imposibil de schimbat decat prezentul, pentru ca e cel mai complex, pentru ca aproape prin definitie, prezentul e trecut. Si, prin definitie trecutul e viitor. Timpul, de fapt, nu exista, decat sub forma de concept. Si daca am reusi sa ne dezbracam de acest concept lucrurile ar fi absolut altfel... Din pacate mi-e greu, daca nu imposibil, sa-mi dau seama cum. Poate am reusi sa luam totul sub forma de "bloc de evenimente". Evenimente unitare, cu inceput si sfarsit, care curg de la A la Z. Oare notiunile de regret, amintire, uitare sunt legate strict de timp?
Cum am exista fara amintiri? Sa fie totul sub forma de notiuni abstracte, cum e tabla inmultirii pe care o stii "ti-o amintesti" dar nu e o amintire.
Comments
Si nu trebuie ca unul sa piarda pt. ca altul sa castige, nici macar cand cei 2 sunt aceeasi persoana. Exista metode prin care pot sa castige toti (sau toate... partile componente, dupa caz). Doar ca necesita un puternic simt al corectitudinii, o mare dorinta de a nu face rau si, mai ales, mult timp (uite ca ajungem si la timp) si efort dedicat planificarii pasilor de urmat. Si putini fac asta asa cum trebuie, majoritatea merg pe ideea de "daca vreau si pot sa obtin, ma arunc!"
Mi-e sila de oameni... (Vorbesc la general, no offense, ma includ si pe mine...)
Am apucat si eu de curand sa citesc o carte si nu scriu aici ca sa ma laud, ci pentru ca ii realmente izbitoare asemanarea dintre subiectul cartii si cel al postului tau si ii ciudat cat de actuala poate sa devina framantarea unui om din 1920. Asta asa ca sa anulam un pic diferentele de timp.
daca ai timp si te mai ocupi cu sportul asta poate citeshti si tu cartea ( asta daca nu ai citit-o deja). problema cartii ii ca doar ridica intrebari nu neaparat le da si raspunsuri ( cam ca si postul tau ).